Recognition of ethnic refugee status and entitlement to benefits under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant, thereby upholding the lower court's judgment that ordered the pension fund to grant the claimant the benefits conferred by Law No. 189/2000 for the period between March 15, 1944, and March 6, 1945. The dispute concerned an administrative challenge to a decision denying the claimant's status as an ethnic refugee, wherein she alleged she was forced to flee Bessarabia to Romania in 1944. The court found the appeal unfounded, affirming that the evidence admitted by the lower instance, including specific documents and witness testimony, was sufficient to prove the refugee status required under Law No. 189/2000.
Legislator headnote
AI generatedRecognition of ethnic refugee status and entitlement to benefits under Law No. 189/2000: Prin sentința civilă nr. 1767 din 29 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă, să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2002.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 aprilie 2003, la Tribunalul București, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel București, reclamanta C.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 3381 din 21 februarie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară al drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în luna martie 1944, a fost obligată să se refugieze din Basarabia, în România, respectiv din județul Orhei, în județul Dolj.
Prin sentința civilă nr. 1767 din 29 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă, să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada susținerilor sale, atât cu actele depuse - adeverința eliberată de Legiunea de jandarmi Dolj și documentele eliberate de Domeniul Coroanei, ambele în 1945, cât și cu martorii audiați.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, cu motivarea că actele depuse în fața Comisiei de specialitate, au fost insuficiente, pentru a dovedi calitatea de refugiat, din motive etnice, a intimatei-reclamante.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Instanța de fond a apreciat în mod corect, față de probatoriile administrate în cauză și detaliate în considerentele sentinței pronunțate, că intimata-reclamantă a făcut dovada refugiului din motive etnice și se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1767 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.