Commercial penalty damages litigation; mootness of appeal against procedural suspension following final resolution of underlying criminal case

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.08.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.807.265,20 RON, reprezentând despăgubiri stabilite prin clauza penală inserată în contractul intitulat "D." din 06.09.2013, precum şi să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 23.04.2014 până la plata efectivă a debitului principal.

La 24.10.2014 reclamanta şi-a modificat obiectul acţiunii, solicitând constatarea intervenirii compensaţiei între creanţa sa în valoare de 4.807.265,20 RON şi creanţa pârâtei în valoare de 3.526.745,21 RON, reprezentând contravaloarea furniturii şi serviciilor, conform contractului-cadru de furnizare şi execuţie nr. 929/03.09.2013, până la concurenţa sumei celei mai mici; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 RON, reprezentând diferenţa dintre cele două creanţe, precum şi a dobânzilor legale aferente sumei de 4.807.265,20 RON, calculate de la 23.04.2014 până la 19.05.2014, respectiv suma de 41.092,24 RON şi a celei aferente sumei de 1.280.519,69 RON, calculate de la 19.05.2014 până la 23.10.2014, respectiv suma de 63.675,17 RON, şi în continuare până la plata efectivă a debitului.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională în contradictoriu cu reclamanta, dar şi cu S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar E.., solicitând constatarea nulităţii pactului cambial, în principal pentru lipsa consimţământului, în subsidiar pentru dol sau eroare, lipsa mandatului şi pentru lipsa cauzei, precum şi reducerea cuantumului penalităţilor, conform art. 1.541 alin. (1) lit. a) C. civ.

Prin încheierea din 27.04.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus citarea S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar E.., în calitate de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 1220/29.02.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea principală, astfel cum a fost modificată, a constatat că a intervenit compensaţia între creanţa reclamantei în valoare de 4.807.265,2 RON, reprezentând prejudiciul stabilit prin clauza penală inserată în contractul intitulat "D." din 06.09.2013 şi creanţa pârâtei în valoare de 3.526.745,51 RON, reprezentând contravaloare furnitură şi servicii, conform contractului-cadru de furnizare şi execuţie nr. 929/03.09.2013, până la concurenţa sumei de 3.526.745,51 RON; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 RON, reprezentând diferenţa dintre cele două creanţe; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 4.807.265,20 RON, calculată de la 23.09.2014 până la 19.05.2014, respectiv suma de 41.092,24 RON; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1.280.519,69 RON pentru perioada 19.05.2014-23.10.2014, respectiv suma de 63.675,17 RON, precum şi în continuare până la plata efectivă a debitului şi a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 2022A/05.12.2016, a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea principală, astfel cum a fost modificată; a menţinut soluţia dată cererii reconvenţionale.

Totodată, prin decizia nr. 56 A/16.01.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de completare a deciziei mai sus arătate, în sensul că a obligat intimata-pârâtă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 60.456,11 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi a luat act de solicitarea apelantei-pârâte de plată a onorariului avocaţial pe cale separată.

Prin decizia nr. 1647/09.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursurile declarate de ambele părţi, a casat decizia din apel şi a trimis cauza spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 26.02.2018, sub nr. x/2014*.

La termenul din 20.09.2019, S.C. C. S.R.L. a formulat o cerere de suspendare a judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a soluţiei ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

Prin încheierea din 20.09.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat judecata apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.., precizând că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, după redactarea încheierii recurate.

Memoriul motivelor de recurs a fost depus la dosar la 31.10.2019, iar în cadrul acestuia a fost indicată ca recurentă şi S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar E..

În motivarea căii de atac, recurentele au susţinut că instanţa de apel a dispus în mod nelegal suspendarea judecăţii, deoarece deşi fusese începută urmărirea penală, aceasta nu le vizează pe S.C. A. S.R.L., pe S.C. A. S.R.L. şi nici pe numita F..

Prin urmare, de vreme ce nu a fost începută urmărirea penală împotriva lor, au apreciat că nu se impunea a fi dispusă măsura suspendării, fundamentată pe art. 413 C. proc. civ., fiindu-le lezat interesul în soluţionarea litigiului într-un termen rezonabil.

În al doilea rând, recurentele au susţinut că plângerea penală a fost formulată de S.C. C. S.R.L. pro causa, respectiv la patru luni după ce Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă pronunţase sentinţa civilă nr. 1220/29.02.2016, prin care admisese cererea de chemare în judecată.

Au mai apreciat că plângerea penală formulată are ca scop blocarea soluţionării definitive a prezentului dosar, cu intenţia clară de tergiversare a judecăţii, deoarece în măsura în care ar fi avut suspiciuni reale cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, S.C. C. S.R.L. ar fi formulat plângerea penală imediat după momentul primirii cererii de chemare în judecată, respectiv în luna august 2014, nicidecum după aproape doi ani şi după ce acţiunea a fost admisă.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., având în vedere lipsa motivelor de recurs.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi prin încheierea din 06.05.2020 s-a dispus comunicarea lui către părţi.

Prin încheierea din 29.07.2018, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.. şi a admis în principiu recursul.

Astăzi, în şedinţă publică, recurentele au arătat că având în vedere că motivul care a stat la baza suspendării apelului nu mai subzistă şi că deja s-a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care a primit termen la 20.11.2020, nu mai au interes în susţinerea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare din 20.09.2019.

Analizând încheierea atacată, prin prisma actelor depuse la dosar şi a susţinerilor recurentelor, Înalta Curte reţine următoarele:

Pentru a dispune suspendarea judecăţii, prin încheierea ce face obiect al recursului de faţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a reţinut că prin plângerea penală formulată la 10.06.2016 de S.C. C. S.R.L. s-a reclamat săvârşirea de către S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. şi de către F. a infracţiunii de înşelăciune, dar şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atât timp cât a început urmărirea penală pentru o infracţiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea în cauză.

Mai constată că dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a fost soluţionat definitiv, întrucât prin încheierea din 03.08.2020, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.C. C. S.R.L. împotriva ordonanţei de clasare cu nr. 7121/P/2016/05.11.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Totodată, ia act că, urmare a soluţionării definitive a dosarului penal, S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de redeschidere a judecăţii apelului, pentru care la curtea de apel s-a stabilit termen la 20.11.2020.

Una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a pune în mişcare o procedură judiciară este justificarea unui interes, înţeles ca folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin declanşarea acesteia.

Cum potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea dispusă în temeiul alin. (1) al aceluiaşi articol durează până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă, iar dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti a fost soluţionat definitiv la 03.08.2020, Înalta Curte constată că efectele suspendării dispuse prin încheierea atacată nu pot fi extinse dincolo de data indicată mai sus.

De aceea, reţinând atât că măsura suspendării nu-şi mai produce efectele, cât şi că la curtea de apel s-a acordat termen la 20.11.2010, pentru discutarea cererii de redeschidere a judecăţii, instanţa supremă apreciază că în prezent recursul nu mai aduce niciun folos practic recurentelor, motiv pentru care îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele S.C. A. ŞI EDILITARE S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.. şi S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar E.. şi prin administrator special F., împotriva încheierii din 20.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.