Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to lack of triple identity between administrative annulment and insolvency claim classification

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

În cadrul procedurii insolvenţei deschise împotriva debitoarei S.C. A. S.A. prin sentinţa civilă nr. 555/F/12.09.2012 a Tribunalului Vaslui, secţia Civilă, Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui a contestat tabelul preliminar adiţional nr. 5 al creditorilor debitoarei, solicitând înscrierea creanţei sale, în cuantum de 4.365.065,88 RON, ca o creanţă curentă, iar nu ca una născută anterior deschiderii procedurii. La rândul lor, creditoarele B. S.A., C. S.A., S.C. D. S.A. şi S.C. E. S.R.L., dar şi debitoarea au contestat acelaşi tabel preliminar adiţional, urmărind îndepărtarea din tabel a creditoarei Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui.

Prin sentinţa civilă nr. 117/F/30.05.2017, judecătorul-sindic a anulat ca netimbrate contestaţiile formulate de creditoarele S.C. D. S.A. şi S.C. E. S.R.L. şi a respins contestaţiile formulate de B. S.A., C. S.A., Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui şi S.C. A. S.A. împotriva tabelului preliminar adiţional nr. 5 al creditorilor debitoarei.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că procesul-verbal de control nr. x/20.11.2012, prin care s-a constatat neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către debitoare, pentru o perioadă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, reprezintă titlul de creanţă al creditoarei Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui; a mai reţinut că sentinţa civilă nr. 152/07.07.2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a confirmat natura de titlu de creanţă a procesului-verbal indicat anterior. De aceea, judecătorul-sindic a apreciat că suma pretinsă de către Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui reprezintă o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei.

Împotriva acestei sentinţe, Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui, S.C. A. S.A. şi B. S.A. au declarat recurs.

Prin decizia nr. 142/05.03.2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis recursul declarat de Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui şi a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis contestaţia Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui împotriva tabelului preliminar adiţional nr. 5 al creditorilor debitoarei S.C. A. S.A., pe care l-a anulat şi a constatat că Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui deţine împotriva debitoarei o creanţă curentă în cuantum de 4.365.065,88 RON; celelalte recursuri promovate au fost respinse.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că debitoarea S.C. A. S.A. a beneficiat de ajutor de stat pentru bunăstarea păsărilor, asumându-şi, la 10.12.2010, obligaţia de a menţine exploataţia pe o perioadă de 5 ani de la data solicitării ajutorului de stat. A mai reţinut că în urma unui control pe care Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui l-a efectuat la 20.11.2012, s-a constatat că S.C. A. S.A. nu şi-a respectat obligaţiile asumate, întrucât la 21.08.2012 a vândut efectivele de păsări către S.C. F. S.R.L.

După ce a evocat procedura acordării ajutoarelor de stat pentru bunăstarea păsărilor, reglementată prin H.G. nr. 838/2010 şi după ce a subliniat că cererea iniţială a S.C. A. S.A. de acordare a sprijinului financiar a fost urmată de depunerea din trei în trei luni a unor noi cereri, aşa cum impune art. 5 din actul normativ indicat, instanţa de recurs a constatat că Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui nu era în drept să declanşeze controlul îndeplinirii obligaţiilor asumate de S.C. A. S.A. înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ultima zi în care debitoarea putea depune o nouă cerere, respectiv de la 15.10.2012.

În aceste condiţii, curtea de apel a apreciat că Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui nu avea o creanţă anterioară deschiderii procedurii pe care să o poată înscrie în tabelul obligaţiilor debitoarei S.C. A. S.A. până la 17.10.2012, dată stabilită ca termen-limită pentru depunerea creanţelor prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei. În acest sens, instanţa de recurs a subliniat că Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui nu doar că nu ar fi putut realiza până la acel termen controlul, dar nici nu ar fi putut să prevadă că S.C. A. S.A. nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin angajamentul în baza căruia beneficiase de sprijin financiar acordat de stat.

De aceea, a apreciat că data naşterii creanţei este 21.02.2013, când Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui a întocmit procesul-verbal de constatare nr. x Cum acest moment este ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, instanţa de recurs a stabilit caracterul curent al creanţei, care astfel urmează regimul stabilit de art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

La 16.06.2020, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost înregistrată cererea de revizuire promovată de către revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 142/05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, temeiul în drept al căii de atac astfel exercitate fiind art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865 (în continuare, C. proc. civ.).

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

Prin decizia nr. 443/28.07.2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a respins cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 21.09.2020.

În motivarea căii de atac extraordinare de atac promovate, întemeiate pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a expus situaţia de fapt şi a susţinut că decizia atacată este potrivnică sentinţei nr. 152/07.07.2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi deciziei nr. 2290/27.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În acest context, a arătat că prin sentinţa nr. 152/07.07.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut incidenţa art. 4, 19 şi 20 din H.G. nr. 838/2010, respectiv nerespectarea de către S.C. A. S.A. a obligaţiei asumate în vederea obţinerii finanţării, statuând că nu are relevanţă faptul că pentru anul următor, 2011-2012, nu a beneficiat de ajutorul de stat, fiind însă relevantă starea de insolvenţă şi nerespectarea obligaţiei de menţinere a exploataţiei, neregula survenind începând cu data de 21.08.2012.

În acest sens, dar şi cu privire la incidenţa art. 19 din H.G. nr. 838/2010, a susţinut că s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 2290/27.09.2016.

Cu toate acestea, revizuenta a apreciat că decizia pe care o atacă a avut în vedere alte dispoziţii decât cele reţinute în hotărârile anterioare, respectiv art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 838/2010, inaplicabile în cauză.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a respins excepţiile tardivităţii şi necompetenţei sale materiale în soluţionarea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru motivele arătate în practicaua acestei decizii.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate, iar potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Instituirea acestei ipoteze legale, în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Revizuenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare, apreciind că cele reţinute prin decizia atacată vin în contradicţie cu sentinţa nr. 152/07.07.2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi cu decizia nr. 2290/27.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Analiza dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dar şi a soluţiilor pe care instanţa de revizuire le poate adopta în sistemul C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă în raport cu data începerii procesului în care a fost pronunţată decizia care formează obiect al cererii de revizuire, impune concluzia că numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi).

Condiţiile triplei identităţi trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Dacă identitatea de părţi între cele două litigii este în mod evident îndeplinită, verificarea îndeplinirii celorlalte condiţii impune o analiză mai aprofundată.

Aceasta, pentru că identitatea de obiect şi de cauză nu este înlăturată de simpla împrejurare că cele două procese au fost judecate în cadrul unor proceduri distincte (contencios administrativ, respectiv procedura insolvenţei), de vreme ce cauza constă în situaţia de fapt care fundamentează pretenţiile formulate, iar obiectul reprezintă pretenţia concretă ce derivă din finalitatea pe care părţile o urmăresc în ambele litigii.

Pornind de la aceste considerente de principiu, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii formulate în contencios administrativ l-a constituit anularea procesului-verbal nr. x/22.02.2013, prin care s-a stabilit că S.C. A. S.A. datorează A.P.I.A. suma de 4.365.065,88 RON pentru încălcarea obligaţiilor ce îi reveneau conform angajamentului nr. 17472/10.12.2010. Această acţiune a fost definitiv respinsă prin sentinţa nr. 152/07.07.2014, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, menţinută prin decizia nr. 2290/27.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În esenţă, instanţa de contencios administrativ, reţinând că S.C. A. S.A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de menţinere a exploataţiei pe o perioadă de 5 ani de la data solicitării ajutorului de stat, întrucât a vândut la 21.08.2012 efectivul de păsări, a constatat caracterul necuvenit al ajutorului de stat şi, ca o consecinţă, îndreptăţirea Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui la restituirea sumei.

Pe de altă parte, decizia atacată cu revizuire, fără a nega, ci dimpotrivă, recunoscând că împrejurările apte să dea naştere creanţei au apărut anterior deschiderii procedurii, prin vânzarea efectivului de păsări, a stabilit caracterul curent al creanţei, reţinând că aceasta s-a născut la data întocmirii procesului-verbal, 21.02.2013.

Aşadar, Înalta Curte impune părţilor concluzia că decizia atacată nu a stabilit nici existenţa, nici întinderea creanţei, ci doar a tranşat disputa lor, care purta asupra unui alt aspect, ce viza caracterul creanţei, curent sau anterior deschiderii procedurii.

Litigiu de faţă derivă din neînscrierea creanţei în tabelul preliminar, în termenul stabilit de judecătorul-sindic şi, în măsura în care s-ar fi stabilit că suma era datorată anterior deschiderii procedurii, ar fi atras concluzia că Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui nu are calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, dar o atare împrejurare relevă că atât obiectul, cât şi cauza celor două procese difereau.

De aceea, recunoaşterea, prin decizia atacată, a caracterului curent al creanţei Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vaslui nu poate contura încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în contencios administrativ.

În considerarea tuturor argumentelor expuse anterior, cerinţele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, hotărârile evocate nefiind potrivnice una faţă de alta, aşa încât Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, în baza art. 326 alin. (1), cu aplicarea art. 328 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 142/05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2020.