Pension recalculation challenge fails: appeal inadmissible as social insurance rulings final under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, la data de 6 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat recalcularea pensiei stabilită prin decizia nr. 163119/01.02.2018, prin luarea în calcul a salariilor brute din adeverinţa nr. x/20.02.2017 emisă de Complexul Energetic Oltenia, completată cu adeverinţa nr. x/27.09.2017.

Prin precizarea depusă la dosar la 14.06.2018, reclamantul a menţionat că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâte, Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, arătând şi faptul că înţelege să conteste decizia nr. 163119/01.02.2018 emisă de Casa Judeţeană de Pensii.

Prin sentinţa civilă nr. 205/15.11.2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestaţia precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.

Prin decizia civilă nr. 879/2019 din 2 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 205/15.11.2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în contradictoriu cu intimatele pârâte Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.

Împotriva evocatei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., fără a indica motivele de casare pe care îşi întemeiază calea de atac.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul susţine că decizia recurată este contrară Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19 din 10.12.2012 prin care s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. c) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi punctul V din anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate in Carnetul de Muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei in vigoare şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale."

Referindu-se la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recurentul arată că aceasta a stabilit in jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite, constituie un bun patrimonial, în sensul art. 1, Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată de statul roman prin Legea nr. 30/1994.

Recurentul prezintă soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele acesteia, susţinând că art. 165 lit. c) din Legea nr. 263/2010 instituie într-o modalitate imperativă criterii de stabilire a sumelor, care intră la determinarea punctajului anual, încălcând principiul contributivităţii şi dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.

Intimata - pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 16 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu întocmit în cauză.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, invocată de intimată prin întâmpinare, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 879/2019 din 2 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 205 din 15 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în acţiunea având ca obiect recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.

Aşadar, recursul are ca obiect o decizie pronunţată de instanţa de apel într-un litigiu de asigurări sociale.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflicte de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. care conţin prevederea expresă că hotărârile pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acţiunea în speţă, hotărârea curţii de apel este definitivă.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în speţă, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 879/2019 din 2 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 879/2019 din 2 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2020.