Inadmissibility of Supreme Court recourse against definitive Court of Appeal judgments in insolvency liquidation proceedings

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 17 februarie 2017, sub nr. x/2017 şi precizată la 19 aprilie 2017, reclamanta A. S.R.L. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A., prin lichidator judiciar D.., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate nulitatea absolută a procesului-verbal de licitaţie din 19 decembrie 2016;

2. să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 ianuarie 2017, de B.N.P. E.;

3. se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii imobilelor înscrise în CF sub nr. x în patrimoniul pârâtei C. S.A.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (2), art. 116-118 şi art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, art. 1660 alin. (2) şi art. 2529 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 120/2018 din 16 martie 2018, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii acţiunii.

A admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A., prin lichidator judiciar D..

A constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de licitaţie din 19 decembrie 2016 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 ianuarie 2017, de B.N.P. E. şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară cu privire la imobilele înstrăinate; le-a obligat pe pârâte la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.710 RON.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apeluri ambele pârâte.

Prin decizia civilă nr. 281/2019 din 8 iulie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelurile declarate de apelante-pârâte B. S.R.L. şi C. S.A., prin lichidator judiciar D.. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A obligat-o pe intimata-reclamantă A. S.R.L. la plata către apelanta-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a relatat istoricul litigiului, după care a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor referitoare la competenţa materială procesuală.

In concret, a arătat că apelul trebuia soluţionat de un complet specializat în litigii cu profesioniştii atât din perspectiva calităţii de profesionişti a părţilor, cât şi din perspectiva obiectului litigiului.

Aceeaşi parte a învederat că excepţia necompetenţei materiale procesuale putea fi invocată numai în faţa primei instanţe, la primul termen la care părţile au fost legal citate.

Ca atare, recurenta-reclamantă a învederat că admiterea în apel a excepţiei necompetenţei materiale procesuale a completului specializat în litigii cu profesioniştii este nelegală.

În continuare, autoarea recursului a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

În concret, a subliniat că adunarea creditorilor trebuia să aprobe modalitatea de vânzare a terenurilor în litigiu, conform art. 116 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Or, în prezenta cauză creditorul majoritar a aprobat doar vânzarea terenului în suprafaţă de 1.000 mp.

Recurenta-reclamantă a arătat că maniera în care a procedat lichidatorul judiciar relevă reaua-credinţă a acestuia, constând în intenţia sa de a sustrage vânzarea terenurilor în litigiu de la controlul adunării creditorilor.

Aceeaşi parte a arătat că adunarea creditorilor trebuia să aprobe şi raportul de evaluare a imobilelor, conform art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Or, această aprobare nu a existat în prezenta cauză.

Recurenta-reclamantă a mai învederat că a propus darea în plată a imobilelor asupra cărora deţine un drept de ipotecă, însă nu a putut vota în adunarea creditorilor această propune, întrucât se afla într-un conflict de interese cu ceilalţi creditori, conform art. 17 alin. (5) din Legea nr. 85/2006.

In drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A., prin lichidator judiciar D.., a depus întâmpinare la 28 octombrie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare la 1 noiembrie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, precum şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a depus răspunsuri la întâmpinări prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimatele-pârâte.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 16 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu întocmit în cauză prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi a reiterat criticile formulate.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, invocată de intimata C. S.A., prin lichidator judiciar D.. prin întâmpinare, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Acţiunea are ca obiect constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de licitaţie din 19 decembrie 2016 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 ianuarie 2017, de B.N.P. E..

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (2), art. 116-118 şi art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, art. 1660 alin. (2) şi art. 2529 C. civ.

Motivele invocate prin acţiune vizează nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 de către lichidatorul judiciar al pârâtei C. S.A. la încheierea procesului-verbal de licitaţie din 19 decembrie 2016, de natură a atrage şi nulitatea actului juridic subsecvent reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 ianuarie 2017, de B.N.P. E..

Ca atare, obiectul şi temeiul juridic al acţiunii relevă că reclamanta a învestit instanţele cu un litigiu în materia insolvenţei.

De altfel, acţiunea a fost soluţionată în primă instanţă de un judecător - sindic, iar apelurile au fost soluţionate de un complet specializat în materia insolvenţei, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.

Neînregistrarea cauzei în cadrul unui dosar asociat celui de insolvenţă nu influenţează natura litigiului, întrucât formarea unui dosar asociat reprezintă o simplă operaţiune administrativă la nivelul instanţelor judecătoreşti.

Aşadar, admisibilitatea recursului se va determina prin raportare la Legea nr. 85/2006, în vigoare la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei C. S.A., respectiv la 22 august 2013.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2006, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator".

Acţiunea se circumscrie acestui text de lege, întrucât măsura contestată de către reclamantă este consemnată în procesul-verbal de licitaţie din 19 decembrie 2016, iar acest proces-verbal a fost încheiat de lichidatorul judiciar al pârâtei C. S.A. în procedura insolvenţei ce formează obiectul dosarului nr. x/2013

Potrivit, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile prin care se soluţionează contestaţiile împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar pot fi atacate numai cu apel.

De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că decizia atacată a fost pronunţată în apel într-un litigiu în materia insolvenţei, rezultă că această decizie este definitivă, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 281/2019 din 8 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să admită excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă C. S.A. prin lichidator judiciar D.. şi să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 281/2019 din 8 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, context în care nu se mai impune examinarea excepţii nulităţii recursului, invocată de aceeaşi intimată prin întâmpinare.

Referitor la cererea intimatei intimatei C. S.A. prin lichidator judiciar D.. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul să plătească intimatei C. S.A. prin lichidator judiciar D.. suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să admită excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă C. S.A. prin lichidator judiciar D.. şi să respingă ca inadmisibil recursul. Totodată, va obliga recurenta A. S.R.L. să plătească intimatei C. S.A. prin lichidator judiciar D.. suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă C. S.A. prin lichidator judiciar D..

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 281/2019 din 8 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta A. S.R.L. să plătească intimatei C. S.A. prin lichidator judiciar D.. suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2020.