Negative jurisdictional conflict: Territorial competence for auxiliary judicial staff in labor disputes involving central prosecutor's office structures.

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 21.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din Cadrul Parchetului de pe Lângă ICCJ, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Argeş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov au solicitat: obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a sumelor de bani constând în diferenţa dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să şi se plătească, cu titlu de indemnizaţie, pentru fiecare lună, astfel cum acestea au fost stabilite prin Ordinul nr. 192/26.04.2018 al Procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Circulara nr. 8/28038/2018 a Ministrului Justiţiei;actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru exercitarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate lor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor) şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capătul de cerere 1.

În motivare au arătat că sunt angajaţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov în funcţii de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea şi alături de magistraţi, fac parte din personalul din cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "Justiţie".

Pârâţii Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov au formulat întâmpinări prin care au invocat printre altele şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ.

Tribunalul Braşov, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 135/MAS din 13 martie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa reţinut că, faţă de calitatea reclamanţilor, de personal auxiliar la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BRAŞOV şi DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL COVASNA, respectiv personal conex şoferi la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BRAŞOV şi respectiv la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL COVASNA, sunt incidente, în determinarea instanţei competente teritorial, dispoziţiile art. art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi decizia nr. 7/2016 prin care de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., care au calitatea de grefieri la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BRAŞOV şi DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL COVASNA, instanţa a apreciat că, în cauză, competenţa teritorială este absolută, trebuind să fie sesizat un tribunal aflat în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Braşov.

Pe de altă parte, s-a constatat că au calitatea de pârâţi Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov, care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi că prin Decizia CCR nr. 290/2018 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. x/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, sens în care s-a modificat şi C. proc. civ., fiind adăugat alin. (2)1 la art. 127, prin care s-a stabilit expres că: dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora" când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile".

Astfel învestit, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1082 din 2 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii în favoarea Tribunalului Braşov.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2020.

În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut că nu este competentă teritorial prin raportare art. 127 alin. (1) C. proc. civ. întrucât în cauză, pe de o parte, unele din părţile reclamante nici nu au calitatea de grefieri, fiind personal conex-şoferi, iar, pe de altă parte, niciunul dintre reclamanţi nu îşi desfăşoară activitatea la instanţele ori parchetele aferente acestora competente să soluţioneze cauza ori inferioare acestora.

Instanţa a considerat că nu poate fi reţinută competenţa teritorială a Tribunalului Dâmboviţa nici în considerarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. întrucât această dispoziţie este una de favoare pentru reclamant, acesta fiind singura în măsură să decidă dacă optează în sensul sesizării uneia dintre instanţele alternativ competente.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Braşov competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict, Tribunalul Braşov şi Tribunalul Dâmboviţa, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, ultima instanţă învestită şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea primei instanţe care anterior s-a declarat necompetentă şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Aceste prevederi ale Codului muncii au fost modificate implicit, parţial, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit căruia, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar conform dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii " (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Reclamanţii, având calitatea de personal auxiliar - grefieri - şi de personal conex - şoferi - nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor instanţe sau parchete de pe lângă acestea, ci în cadrul DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BRAŞOV şi DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL COVASNA care sunt direcţii centrale în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structuri lipsite de personalitate juridică.

Conform dispoziţiilor art. 3 raportat la art. 901 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, text legal introdus prin O.U.G. nr. 195 din 25 noiembrie 2008, cu referire la art. 41 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, personalului conex în cadrul instanţei unde funcţionează îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare nepărtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii. Reglementarea cuprinsă în art. 127 din C. proc. civ. instituie şi o soluţie legală în materie de competenţă teritorială, în favoarea instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză.

Art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă stipulând că, "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Reclamanţii au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Braşov în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2)1 al aceluiaşi text de lege care reglementează norme de competenţă teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziţii legale permite aşadar reclamanţilor să recurgă la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opţiunii.

În considerarea celor ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Braşov este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2020.