Contractual restitution claim for illegal public road works payments perempted as limitation period ran from 2012 payment date rather than later audit decision

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA COSTINESTI prin primar a chemat în judecată pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 292.217,30 RON, reprezentând prejudiciu adus bugetului local al Comunei Costineşti.

În motivarea acţiunii, se arată, în esenţă, că între părţi s-au derulat contractele de lucrări nr. x/27.03.2012 - având ca obiect Amenajare străzi, Comuna Costineşti, lucrări terasamente şi structură - strada x, nr. 1747/17.04.2012 - având ca obiect Amenajare străzi, Comuna Costineşti, lucrări terasamente şi structură - strada x - asfaltare, nr. 1507/02.04.2012 - având ca obiect Amenajare străzi, Comuna Costineşti, lucrări terasamente şi structură - strada x - asfaltare şi nr. 1650/06.04.2012 - având ca obiect Amenajare străzi, Comuna Costineşti, lucrări terasamente şi structură - strada x - asfaltare.

Prin decizia Curţii de Conturi nr. 28/23.06.2015, s-a constatat că reclamanta a acceptat şi efectuat plăţi nejustificate pentru categorii de lucrări ce nu fac parte din categoria lucrărilor de asfaltare, respectiv cantităţi de piatră, manoperă şi utilaje aferente, punându-se în vedere întreprinderea măsurilor legale pentru stabilirea întinderii şi mărimii prejudiciului, precum şi recuperării acestuia. Raportul de Control nr. x/15.05.2015 întocmit de auditori publici externi stabileşte valoarea estimativă a abaterii la valoarea de 292.217,30 RON, din care 198.088,24 RON plăţi nelegale şi majorări de întârziere în valoare de 94.129,06 RON.

A arătat reclamanta că împotriva Deciziei Curţii de Conturi nr. 28/23.06.2015 a formulat contestaţie, respinsă prin încheierea nr. 6/02.09.2015. Ulterior, în cadrul dosarului civil nr. x/2015 al Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 370/17.03.2016, definitivă prin respingerea recursului, s-a dispus respingerea acţiunii formulată de reclamantă în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Constanţa, ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1635 şi urm. C. civ., la solicitarea instanţei, reclamanta precizând că îşi întemeiază prezenta acţiune pe răspunderea civilă contractuală a pârâtei, care nu a justificat preţul achitat din bugetul local pentru lucrările efectuate în fapt.

Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, iar prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din data de 09.02.2017, pârâta a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin încheierea civilă din data de 30.03.2017, instanţa a dispus respingerea excepţiei decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesual active şi prescripţiei dreptului la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 894 din 31.05.2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, invocate de pârâta A. S.R.L., ca nefondate.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta UAT Comuna Costineşti prin Primar şi Primarul Comunei Costineşti în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanţii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA COSTINEŞTI şi Primarul Comunei Costineşti au declarat apel, iar pârâta A. S.R.L. a formulat apel incident.

Prin apelul formulat, apelanţii reclamanţi au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii cu obligarea pârâtei A. S.RL. la plata sumei de 292.217,30 RON reprezentând plăţi nelegale în suma de 198.088,24 RON şi majorări de întârziere în sumă de 94.129,06 RON.

Prin apelul incident, pârâta A. S.R.L. a solicitat instanţei sa respingă ca neîntemeiat apelul formulat de reclamanţii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA COSTINEŞTI şi Primarul Comunei Costineşti, admiterea apelului incident, schimbarea în parte a sentinţei apelate în privinţa soluţiei date cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 219 din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul incident formulat de apelanta pârâtă A. S.R.L., a schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea, ca prescrisă.

A respins apelul formulat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Costineşti, ca nefondat.

În fundamentarea acestei decizii instanţa de prim control judiciar a reţinut că prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune raportându-se în mod eronat la data emiterii deciziei Curţii de Conturi, 23.06.2015, ca moment de început al termenului de prescripţie.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanţii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA COSTINEŞTI şi primarul Comunei Costineşti au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii.

Cererea de recurs debutează cu o expunere a istoricului litigiului, după care, în motivarea căii de atac declarate, recurenţii formulează critici de nelegalitate întemeiate pe motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor art. 2523 C. civ. şi a art. 1635 C. civ.

1. Cu referire la aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor art. 2523 C. civ., recurenta susţine argumentele primei instanţe de fond referitoare la dezlegarea dată excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, criticând soluţia dată sub acest aspect de instanţa de apel.

Se arată că, în raport de dispoziţiile art. 2523 C. civ., data naşterii dreptului la acţiune este reprezentat de momentul în care s-a identificat pentru prima dată potenţialul prejudiciu suferit, moment care e marcat de finalizarea controlului efectuat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Constanţa, odată cu emiterea Deciziei nr. 28/23.06.2015.

In ceea ce priveşte momentul de început al termenului de prescripţie, recurenta susţine că instanţa de apel, prevalându-se de existenţa unor raporturi contractuale între părţi, a apreciat în mod eronat că termenul de prescripţie a început să curgă la data achitării sumelor a căror restituire se solicită şi nu din momentul la care recurenţii-reclamanţi au luat cunoştinţă de situaţia reală a lucrărilor şi, deci, de existenţa prejudiciului care, în opinia recurenţilor, reprezintă momentul obiectiv la care aceştia au cunoscut naşterea dreptului la acţiune.

2. Cu referire la aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor art. 1635 alin. (1) C. civ., recurenţii afirmă că suma de 292.217,30 RON, reprezentând plăţi nelegale în sumă de 198.088,24 RON şi majorări de întârziere în sumă de 94.129,06 RON, este suma de bani care, din analiza Curţii de Conturi, excede contravalorii lucrărilor specifice de asfaltare contractate.

In acest sens, se arată că, după suspendarea lucrărilor de asfaltare, la reluarea acestora în anul 2012, s-au angajat cheltuieli suplimentare pentru achiziţionarea de piatră urmare a tasării drumurilor, cheltuieli pentru plata manoperei sau pentru achiziţionarea de utilaje necesare lucrărilor de asfaltare, în privinţa cărora, prin expertiza efectuată şi ulterior, completată, s-a stabilit că nu se justifică cheltuielile impuse de intimata-pârâtă pentru efectuarea acestor lucrări deoarece nu au fost realizate, fiind sume de bani primite fără drept, care se încadrează în ipotezele enumerate de art. 1635 C. civ.

Mai mult, se susţine că, aşa cum este unanim recunoscut în doctrină şi practica judiciară, contractul reprezintă legea pentru părţi, fiind astfel reţinută condiţia art. 1635 C. civ., respectiv "restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept."

Recurenţii subliniază faptul că, în aceste condiţii, lucrările suplimentare pentru completarea cantităţii de piatră şi manopera aferentă constatate de Curtea de Conturi şi evaluate ca prejudiciu de către aceasta nu sunt datorate.

În final, recurenţii mai arată că, după administrarea expertizei, s-a constatat că respectivele lucrări nu erau necesare, nefiind justificate lucrările suplimentare pentru completarea cantităţii de piatră şi manopera aferentă, astfel încât, pretinzând aceste sume necuvenite pentru lucrări neefectuate, intimata-pârâtă urmează a returna contravaloarea lucrărilor respective, în temeiul art. 1635 C. civ.

Prin încheierea pronunţată în complet de filtru la data de 5 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar, prin încheierea pronunţată în complet de filtru la data de 28 iulie 2020 a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă S.C. A. S.R.L. şi admis în principiu recursul declarat de recursul declarat de recurenţii-reclamanţi PRIMARUL COMUNEI COSTINEŞTI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA COSTINEŞTI, împotriva deciziei civile nr. 219 din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept invocate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Raporturile juridice dintre părţi şi derularea acestora, relevate de probatoriul administrat, configurează următoarele particularităţi ale pricinii:

Iniţial, între părţile în litigiu au fost încheiate contractele nr. x/2010, y/2010, z/2010 şi 445/2011, având ca obiect executarea de către pârâtă a unor lucrări de pietruire recepţionate fără obiecţiuni la data de 1 martie 2012 pentru toate cele patru contracte, prin procesele-verbale 894-897 care confirmă că lucrările au respectat proiectul şi sunt corespunzătoare.

Ulterior, între părţi s-au derulat contractele de lucrări nr. x/27.03.2012- având ca obiect Amenajare străzi, Comuna Costineşti, lucrări terasamente şi structură - strada x, nr. 1747/17.04.2012 - având ca obiect Amenajare străzi, Comuna Costineşti, lucrări terasamente şi structură - strada x - asfaltare, nr. 1507/02.04.2012 - având ca obiect Amenajare străzi, Comuna Costineşti, lucrări terasamente şi structură - strada x - asfaltare şi nr. 1650/06.04.2012 - având ca obiect Amenajare străzi, Comuna Costineşti, lucrări terasamente şi structură - strada x - asfaltare.

Prin adresa nr. x/11.05.2015, urmare a verificărilor lucrărilor executate în perioada 2010-2011, recurenţii aduc la cunoştinţă intimatei că prin actul adiţional nr. x/16.12.2010 s-a renunţat la asfaltare în valoare de 122.743,71 RON, lucrare ce a fost reangajată în baza contractului nr. x/2012 dar la valoarea de 190.459,33 RON, cu o diferenţă în plus faţă de contractul iniţial de 67.715,62 RON; prin actul adiţional nr. x/03.12.2010 s-a renunţat la asfaltare în valoare de 62.711,88 RON, lucrare ce a fost reangajată în baza contractului nr. x/2012 dar la valoarea de 97.478,50 RON, cu o diferenţă în plus faţă de contractul iniţial de 34.766,62 RON; prin actul adiţional nr. x/03.12.2010 s-a renunţat la asfaltare în valoare de 130.251,97 RON, lucrare ce a fost reangajată în baza contractului nr. x/06.04.2012 dar la valoarea de 199.994,03 RON, cu o diferenţă în plus faţă de contractul iniţial de 69.742,06 RON; prin actul adiţional nr. x/21.02.2011 s-a renunţat la asfaltare în valoare de 121.134,31 RON, lucrare ce a fost reluată în baza contractului nr. x/02.04.2012 la valoarea de 146.998,25 RON, cu o diferenţă în plus de 25.864 RON.

Suma de 198.088,30 RON pretinsă prin acţiune cu titlu de plată nedatorată a fost achitată în 2012, în baza facturilor nr. x/08.05.2012, y/08.05.2012, nr. z/08.05.2012 şi nr. 2551/08.05.2012 în care se indică faptul că suma de plată reprezintă contravaloarea unor lucrări efectuate în temeiul contractelor încheiate de părţi în 2012.

Articolul 2517 C. civ. reglementează termenul general de prescripţie de 3 ani, iar art. 2523 C. civ. are în vedere, ca regulă generală, două momente - alternative - de la care prescripţia extinctivă poate începe să curgă: fie de la momentul subiectiv al cunoaşterii pagubei şi pe cel care răspunde de ea, fie momentul obiectiv al datei la care trebuia, după împrejurări, să cunoască aceste elemente.

Aşadar, pentru curgerea termenului de prescripţie este necesar şi suficient ca titularul dreptului la acţiune să fi cunoscut în mod formal paguba şi autorul ei sau să se fi aflat în situaţia de a fi trebuit să cunoască aceste împrejurări.

Date fiind raporturile contractuale existente între părţi, recurenţii trebuiau să cunoască paguba la momentul efectuării plăţii facturilor, anume în cursul anului 2012, pe de-o parte faţă de faptul că lucrările de pietruire aferente contractelor încheiate în perioada 2010-2011 au recepţionate fără obiecţiuni la data de 1 martie 2012, pentru toate cele patru contracte, prin procesele-verbale 894-897 care confirmă că lucrările au respectat proiectul şi sunt corespunzătoare iar, pe de altă parte, faţă de faptul că lucrările astfel plătite nu se înscriu în lucrările specifice contractate de părţi prin contractele încheiate în 2012.

Aşadar, în cauză, pentru motivele arătate, termenul de prescripţie a început să curgă la data achitării sumelor a căror restituire se solicită, perioada martie- aprilie 2012, acesta constituind momentul obiectiv când titularul dreptului la restituire trebuia, în accepţiunea art. 2523 C. civ., să cunoască naşterea dreptului de a acţiona.

Dat fiind faptul că plăţile au fost efectuate în 2012 iar demersul judiciar a fost iniţiat în 2016, acţiunea este prescrisă.

Înalta Curte constată, aşadar, că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a primit o judicioasă dezlegare printr-o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente, determinările avute în vedere de instanţa de prim control judiciar în stabilirea momentului la care a început să curgă termenul de prescripţie fiind corecte.

Astfel, aserţiunile recurenţilor potrivit cărora, anterior Raportului Curţii de Conturi, nu au cunoscut şi nu trebuia să cunoască faptul că au efectuat o plată nedatorată, nu sunt sustenabile în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat, aceştia aveau obligaţia verificării îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute în contracte şi actele adiţionale la contracte încheiate în perioada 2010 - 2012, înainte de a efectua plata, lipsa de diligenţă a recurenţilor în îndeplinirea acestei obligaţii neputând fi un argument în favoarea lor.

Raportul Curţii de Conturi nu produce efecte asupra intimatei, iar comunicarea actului de control nu determină începerea unui termen de prescripţie a dreptului la acţiune pentru restituirea sumelor plătite în temei contractual, Curtea de Conturi fiind un terţ faţă de raportul obligaţional în temeiul căruia a fost făcută plata nedatorată, actul constatator, Decizia nr. 28 din 23 iunie 2015 neputând lipsi de efecte pasivitatea de care au dat dovadă recurenţii în a verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute contractual, înainte de efectuarea plăţii.

Relevantă sub acest aspect este decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie RIL nr. 19/2019, publicată în M. Of. nr. 860 din 24 octombrie 2019, referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, raportat la art. 8 şi 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, şi a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, respectiv a art. 2 526 din C. civ.

Înalta Curte a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea respectivelor dispoziţii, actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.

În cauza de faţă, raţionamentul cuprins în decizia dată în interesul legii este aplicabil, chiar dacă obiectul pricinii este altul, de vreme ce există identitate de raţiune în ce priveşte modul de calcul al termenului de prescripţie atunci când se pune problema emiterii unui raport al Curţii de Conturi şi a efectelor acestuia.

Constatând că momentul naşterii dreptului la acţiune a fost corect determinat, faţă de faptul că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost examinată de instanţa de apel printr-o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celei de-a doua critici, cea vizând aplicarea eronată de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1635 alin. (1) C. civ., întrucât aceasta vizează fondul cauzei deduse judecăţii.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi PRIMARUL COMUNEI COSTINEŞTI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA COSTINEŞTI, împotriva deciziei civile nr. 219 din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2020.