Retrial inadmissible: absence of legal framework for positive effect of res judicata in separate proceedings

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul x/2014 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. - SUCURSALA JUDEŢEANĂ BUZĂU şi a solicitat: să se constate că articolele 5, 9a), 9b) şi 9c) din contractul de credit nr. x din data de 21 iunie 2007 sunt abuzive şi nule absolut; să fie obligată pârâta la recalcularea ratelor lunare ale contractului de credit menţionat, ca urmare a constatării nulităţii absolute a articolelor 5, 9a, 9b) şi 9c), prin scăderea din sumele reprezentând rate de credit rămase de plată, a sumelor plătite în baza clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată.

Prin încheierea din data de 19 decembrie 2014, Tribunalul Buzău a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. -

SUCURSALA BUZĂU şi a dispus introducerea în cauză a B. S.A. BUCUREŞTI, în calitate de pârâtă.

La data de 9 februarie 2015, prin încheiere, Tribunalul Buzău a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă.

A reţinut că acţiunea reclamantei se referă la constatarea nulităţii absolute a unor clauze, nu anularea acestora, astfel că, fiind în discuţie sancţiunea nulităţii absolute, aceasta nu este prescriptibilă.

Prin sentinţa nr. 454 din data de 28 aprilie 2015, Tribunalul Buzău a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A..

A constatat că art. 5 din Contractul de credit nr. x din data de 21 iunie 2007 este parţial abuziv.

A constatat că art. 5 din acelaşi contract de credit este parţial nul absolut, anume paragraful:

"după această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B.., la care se adaugă 1,5 p.p.".

A constatat că art. 9b) şi 9c) din Contractul de credit nr. x din data de 21 iunie 2007 sunt nule absolut şi abuzive.

A obligat pârâta la recalcularea împrumutului rămas de rambursat şi a dobânzilor aferente contractului de credit, ca urmare a constatării nulităţii absolute a art. 5), 9b) şi 9c), prin scăderea sumelor plătite în plus, până în prezent, în baza prevederilor articolelor a căror nulitate absolută a fost constatată.

A admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.A. Bucureşti şi a constatat că dobânda cuvenită de părţi, începând cu luna iunie 2008, este EURIBOR la 6 luni + 3,388%.

A luat act de cererea reclamanţilor privind solicitarea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pe cale separată.

În conformitate cu art. 451 pct. 2 şi 453 pct. 2 din C. proc. civ., a obligat reclamanta să achite reconvenientei suma de 3020 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei anterior menţionate, precum şi a încheierilor de şedinţă din datele de 19 decembrie 2014, 9 februarie 2015 şi 1 iulie 2015 a formulat apel B. S.A, atât în nume propriu, cât şi în numele B. - Sucursala Judeţeană Buzău, solicitând schimbarea, în tot, a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fie ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fie ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 19 din data de 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de pârâta B. S.A., în nume propriu şi în numele B. S.A. - Sucursala Judeţeană Buzău, în contradictoriu cu reclamanta A., împotriva sentinţei nr. 454 din data de 28 aprilie 2015 şi încheierii din data de 1 iulie 2015, pronunţată de Tribunalul Buzău.

A schimbat, în parte, sentinţa nr. 454 din data de 28 aprilie 2015 şi, în tot, încheierea din data de 1 iulie 2015.

A respins cererea de recalculare a împrumutului "prin scăderea din sumele reprezentând rata de credit rămase de plată a celor plătite în baza clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată".

A respins cererea reconvenţională.

A respins cererea de îndreptare a erorii materiale.

A înlăturat obligaţia reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pentru cererea reconvenţională.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţe apelate.

A respins apelul formulat împotriva încheierilor din 19 decembrie 2014 şi 9 februarie 2015 pronunţate de Tribunalul Buzău, ca nefondat.

A obligat intimata reclamantă A. plata sumei de 1366 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.

II. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 10 decembrie 2018 sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu B. S.A., a formulat contestaţie la executare împotriva încheierilor pronunţate la datele de 7 septembrie 2018 şi 2 octombrie 2018 de Judecătoria Buzău, în dosarul nr. x/2018, precum şi împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2018 şi a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1387/2018 al B.E.J. C..

De asemenea, a solicitat anularea încheierii pronunţate de Judecătoria Buzău în baza art. 711 alin. (3) C. proc. civ., precum şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional menţionat, în temeiul art. 711 şi următoarele din C. proc. civ.

Totodată, a solicitat constatarea nulităţii absolute a prevederilor art. 12 alin. (3) din Condiţiile generale ale contractului de credit nr. x din data de 21 iunie 2007, apreciate ca fiind abuzive.

Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul x/2018, instanţa a admis excepţia conexităţii, invocată de intimata B. S.A., dispunând conexarea dosarului la cauza cu numărul x/2019 având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorii D. şi E., în contradictoriu cu intimata B. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 842 din data de 22 februarie 2019, Judecătoria Buzău a admis contestaţia la executare formulată în dosarele conexate nr. x/2018 şi y/2018 de contestatorii A., D. şi E., în contradictoriu cu intimata B. S.A., şi a anulat executarea silită, precum şi toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1387/2018, înregistrat pe rolul B.E.J. C..

În temeiul art. 718, 470 şi următoarele din C. proc. civ., intimata B. S.A. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 842 din data de 22 februarie 2019, solicitând schimbarea în tot a deciziei, în sensul respingerii contestaţiei la executare, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 164/2020 din data de 17 martie 2020, definitivă, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis apelul formulat de intimata-apelantă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 842 din data de 22 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr. x/2018, având ca obiect contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimaţii A., D., E. şi B.E.J. C..

A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că, a menţinut executarea silită si toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1387/2018 înregistrat pe rolul B.E.J. C., în limita sumei de 76297,5 euro.

A menţinut anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare mai sus menţionat, în ceea ce priveşte restul sumei de executat.

III. Împotriva deciziei civile nr. 164 din data de 17 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 au formulat cerere de revizuire contestatorii E., D. ŞI A., invocând, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul secţiei I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub numărul de dosar x/2020

Prin cererea de revizuire, s-a susţinut, din perspectiva dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că instanţa de apel a încălcat, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 19 din data de 18 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, cele două hotărâri judecătoreşti fiind potrivnice.

Au susţinut revizuenţii că, prin admiterea apelului şi respingerea contestaţiei la executare, s-a validat executarea silită a unei sume mai mari decât cea care ar fi trebuit validată dacă se ţinea cont de dispozitivul deciziei mai sus menţionate.

Au arătat că, deşi decizia Curţii de Apel Ploieşti a menţinut obligaţia intimatei B. S.A. de recalculare a împrumutului rămas de rambursat şi a dobânzilor aferente contractului de credit, urmare a constatării nulităţii absolute a clauzelor conţinute de textele art. 5, 9b) şi 9c) din contractul de credit semnat de părţi, această obligaţie nu a fost îndeplinită de intimată.

Au apreciat că, prin decizia nr. 164 din data de 17 martie 2020, Tribunalul Buzău a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 19 din data de 18 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, prin aceea că a obligat revizuenţii la plata unor sume de bani calculate de bancă în baza clauzelor declarate nule, abuzive.

Au menţionat revizuenţii că intimata B. S.A. nu a întocmit niciodată un nou scadenţar de plată, conform deciziei Curţii de Apel Ploieşti, deşi pretinsa neplată a sumelor datorate băncii, niciodată revizuite, a consituit temeiul începerii executării silite,

Făcând trimitere la concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanţa care a pronunţat decizia supusă revizuirii, revizuenţii au susţinut că soluţia legală de rezolvare a litigiului este oferită de textul art. 1255 C. civ., cu consecinţa constatării nulităţii contractului de credit, în întregul său.

Au menţionat că, prin cererea de executare silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 36/2018 al B.E.J. F., au încercat executarea silită a obligaţiei băncii de a recalcula împrumutul acordat, sens în care au adresat Judecătoriei Buzău şi o cerere de încuviinţare a efectuării unei expertize care să cuantifice valoarea acestei recalculări, cerere ce a fost respinsă, prin încheierea din 1 octombrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Au mai menţionat că au formulat o nouă acţiune pe rolul Tribunalului Buzău, prin care au solicitat anularea deciziei unilaterale a băncii de a declara creditul scadent, în mod anticipat.

Potrivit expertizei efectuate în dosarul în care s-a pronunţat decizia supusă revizuirii, suma principală de plată, ca urmare a declarării scadente anticipate a creditului, a fost de 17.727,89 euro, nu 75.831,70 euro, cât a solicitat banca în cererea de executare silită, iar orice sumă obţinută de intimată cu titlu de dobândă este nelegal executată, în opinia revizuenţilor, întrucât nu reprezintă convenţia părţilor.

Datorită constatării nulităţii absolute a clauzei privind dobânda, recurenţii au considerat că suma calculată în baza acestei clauze nu poate fi considerată ca fiind datorată şi nu poate face obiectul executării silite.

În mod similar, revizuenţii au considerat că nu pot fi executaţi pentru plata sumelor constând în contravaloarea comisioanelor de administrare, de acordare a creditului şi de rambursare anticipată, iar suma reprezentând contravaloarea poliţei de asigurare nu este o creanţă ce decurge din contractul de credit, deoarece garanţii proprietari ai imobilului nu au semnat niciun contract de asigurare pentru acesta.

Arătând că intimata B. S.A. nu putea declara scadent contractul de credit, decât după recalcularea sumelor ce urmau a fi plătite, conform deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, revizuenţii au precizat că, aplicând dispoziţiile art. 663 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de fond din dosarul nr. x/2018 a constatat că nu există o creanţă lichidă de executat, întrucât obiectul acestei creanţe nu este determinat exact şi nici nu este determinabil.

Revizuenţii au afirmat că, urmare deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016, intimata B. S.A. a simulat, cu rea-credinţă, o negociere a contractului, însă, imediat după începerea procedurii de executare silită a deciziei arătate, banca a răspuns prin declararea anticipată a scadenţei creditului, procedând la executarea silită mobiliară si imobiliară împotriva debitorilor şi garanţilor din contractul de credit, fără a comunica valoarea şi compunerea sumelor restante, recalculate potrivit deciziei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 9.1 din Condiţiile generale ale contractului de credit, care stipulau că banca nu putea începe vreun demers de executare, fără a încerca să rezolve litigiul pe cale amiabilă.

Aşadar, revizuenţii au considerat că banca nu putea declara scadent creditul, fără a îşi îndeplini, în prealabil, obligaţia de recalculare a sumelor datorate de revizuenţi şi fără a notifica, potrivit dispoziţiilor art. 8.3. din Condiţiile generale ale contractui de credit, existenţa unei culpe a debitoarei.

Au mai arătat că nu a fost parcursă procedura prevăzută de art. 7.4 lit. g) din Condiţiile generale ale contractului de credit, privind declararea exigibilităţii creditului.

În concluzie, au solicitat anularea deciziei civile nr. 164 din data de 17 martie 2020 pronunţate de Tribunalul Buzău în cauza cu numărul de dosar x/2018 şi, în subsidiar, schimbarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului intimatei, ca nefondat.

La data de 2 iunie 2020, prin încheiere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a luat act de precizarea revizuentului D., în sensul că, din eroare, la redactarea cererii de revizuire au fost trecute greşit părţile care au formulat cererea, în sensul că au fost incluse ca părţi revizuente două persoane care nu au calitate în acest dosar, anume G. şi H..

La solicitarea instanţei, precizarea menţionată a fost depusă şi în scris de către revizuenţii E., D. şi A., la data de 13 iulie 2020, iar instanţa a luat act de precizarea cererii de revizuire, sub aspectul arătat.

La data de 29 mai 2020, intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, transmisă la dosarul cauzei prin email, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1488 pronunţată la data de 14 iulie 2020 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civilă a Înaltei Curţi şi a declinat în favoarea secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionarea cererii de revizuire.

Cererea de revizuire a fost reînregistrată pe rolul secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 10 august 2020, sub numărul de dosar x/2020, fiind fixat termen pentru soluţionarea acesteia la data de 15 octombrie 2020.

IV. Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela de înlăturare a efectelor judecăţii realizate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, în situaţia când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În cauză, revizuenţii invocă, în temeiul textului art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., o contrarietate între o hotărâre definitivă, pronunţată într-un litigiu având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor clauze din contractul de credit semnat de părţi, şi o hotărâre definitivă ulterioară, pronunţată într-o contestaţie la executarea silită, desfăşurată între aceleaşi părţi.

În raport cu obiectul diferit al celor două litigii, rezultă că este exclusă existenţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, impusă de cerinţele efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, astfel că, aşa cum se poate constata şi din lectura argumentelor revizuenţilor, temeiul cererii de revizuire nu poate fi decât cel al încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat

Deşi textul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat vizează atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, dispoziţiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. nu permit ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că, prin considerentele sale ce rezolvă o problemă litigioasă, contravine unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în dosare diferite, între care nu există identitate de obiect (cum este cazul în speţă).

Sub aspectul pretinsei încălcări a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, invocată de revizuenţi, Înalta Curte subliniază că textul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. ("Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire …. ea va anula cea din urmă hotărâre"), în forma aplicabilă la data introducerii contestaţiei la executare finalizate cu decizia supusă revizuirii (10 decembrie 2018) oferă soluţia legală doar în ceea ce priveşte efectul negativ al lucrului judecat, iar nu şi în ceea ce priveşte efectul pozitiv, deoarece cadrul legal arătat permite doar anularea deciziei care încalcă autoritatea de lucru judecat prin nesocotirea unei hotărâri anterioare, pronunţate în dezlegarea aceluiaşi raport juridic litigios, dar în sens contrar.

Acest mod de soluţionare a cererii de revizuire, singurul aflat la îndemâna instanţei de revizuire, în raport cu data introducerii contestaţiei la executare, nu conferă posibilitatea unei continuări a judecăţii, în sensul reevaluării temeiniciei sau legalităţii hotărârii anulate, în raport cu efectele lucrului dezlegat definitiv în cadrul unui alt litigiu, aflat în legătură cu problema litigioasă rezolvată prin hotărârea anulată, dar care nu întruneşte caracteristicile triplei identităţi.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat prin art. 430 alin. (2) C. proc. civ., nu există un cadru legal de sancţionare a hotărârii supuse revizuirii.

Acest cadru legislativ a fost interpretat, în practica covârşitor majoritară a instanţelor, ca relevând inexistenţa voinţei legiuitorului de a permite revizuirea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ipoteza invocării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Ca atare, o cerere de revizuire în care se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cum este cea de faţă, nu poate fi analizată în contextul de strictă interpretare oferit de reglementarea legală aplicabilă acestei căi de atac extraordinare, fiind inadmisibilă.

Chiar şi în ipoteza, neregăsită în cauză, în care instanţa ar fi putut examina cererea de revizuire, Înalta Curte reţine că, în cadrul litigiului finalizat prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, chestiunea efectului deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti asupra litigiului dedus judecăţii a fost invocată şi analizată de către instanţa de apel.

Or, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau, dacă a fost invocată, de omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra acesteia.

În acest context, Înalta Curte redă finalul considerentelor deciziei Tribunalului Buzău, a cărei revizuire se solicită:

"Cât priveşte sumele deja achitate de către intimata debitoare cu titlu de dobânzi şi comisioane în baza clauzelor contractuale declarate nule Tribunalul constată că, aşa cum s-a arătat deja, prin decizia nr. 19/18.01.2016 Curtea de Apel Ploieşti a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 454/28.04.2015 şi încheierea din 01.07.2015, fiind respinsă cererea de recalculare a împrumutului prin scăderea din sumele reprezentând rata de credit rămase de plată a celor plătite în baza clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată".

Ca urmare, şi din această perspectivă, o analiză a autorităţii de lucru judecat a deciziei Curţii de Apel nu mai putea fi realizată în cadrul cererii de revizuire, deoarece aspectul litigios soluţionat de Curtea de Apel Ploieşti a fost avut în vedere şi analizat în cadrul procedurii contestaţiei la executare silită, apărările revizuenţilor întemeiate pe considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016 fiind respinse de instanţă.

În consecinţă, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prescrise de lege pentru ca revizuirea deciziei nr. 164 din 17 martie 2020, pronunţate de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, întemeiată pe argumentul contrarietăţii de hotărâri, să poată fi primită, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii E. şi D., împotriva deciziei nr. 164 din 17 martie 2020, pronunţate de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.