Recusal denial appeal inadmissible due to premature filing prior to communication of final merits decision

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 14 august 2017, în dosarul nr. x/2014, creditoarea S.C. A. S.A. a solicitat să constate că a intervenit compensarea sumei de 2.564.255,51 RON, reprezentând contravaloarea creanţelor cedate către debitoarea S.C. B. S.R.L. şi valorificate de aceasta de îndată, la data semnării contractului nr. x din 7 aprilie 2014, cu obligaţiile de plată pe care S.C. B. S.R.L. le avea către C. S.R.L. şi D. S.R.L., respectiv restituirea bunurilor livrate în cuantum de 1.194.409,29 RON şi plătite iniţial de S.C. E. în baza contractului nr. x din 7 aprilie 2014 sau achitarea contravalorii acestora, pe măsura încorporării acestora în construcţii.

În subsidiar, a solicitat obligarea administratorului judiciar la înscrierea la masa credală a sumelor achitate de S.C. A. S.A. în baza tranzacţiei confirmate de instanţă la data de 25 iulie 2017.

În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 1617 din C. civ. şi pe cele ale art. 75 alin. (3), (84) şi 90 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1357 din data de 5 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii şi s-a respins, totodată, cererea de compensare formulată de reclamanta A. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea A. S.A, solicitând, în principal, casarea sentinţei civile apelate, iar în subsdiar, modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În cursul judecării apelului, apelanta A. S.A. a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător F. şi G., în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2018, pronunţată în Camera de consiliu, în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petenta A. S.A..

Împotriva încheierii anterior menţionate a declarat recurs, la data de 20 noiembrie 2018, recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.A.).

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 decembrie 2018.

În memoriul de recurs, recurenta a arătat că că în cuprinsul cererii de apel a solicitat completarea probatoriului administrat în faţa primei instanţe cu proba cu expertiza contabilă, însă instanţa de apel a apreciat că această solicitare este prematură.

A considerat că, prin respingerea probei cu expertiza contabilă, completul de judecată a nesocotit caracterul devolutiv al căii de atac şi s-a antepronunţat asupra soluţiei ce urmează a fi dispusă în cauză.

La data de 28 februarie 2019, la dosarul de recurs a fost transmisă, prin email, întâmpinarea formulată de către intimata-debitoare S.C. B. S.R.L. - prin administrator judiciar, prin care s-a invocat excepţia inadmisibilitătii recursului.

Intimata-debitoare a solicitat, în principal, admiterea excepţiei invocate şi respingerea recursului ca prematur promovat/inadmisibil, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este prematur formulat.

Prin încheierea din data de 19 septembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 16 ianuarie 2020, prin încheiere de şedinţă, Înalta Curte a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.R.L.) împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 30 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Analizând, cu prioritate, excepţia prematurităţii recursului, invocată de intimata-debitoare S.C. B. S.R.L. - prin administrator judiciar, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Recursul de faţă are ca obiect încheierea din data de 30 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.R.L.) cu privire la doamnele judecător F. şi G..

Cererea de recuzare a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, având ca obiect soluţionarea apelului declarat de recurentă împotriva sentinţei civile nr. 1357/05.03.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2014.

Textul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. instituie condiţii speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, legiuitorul stabilind că o asemenea soluţie poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, ce poate fi formulat în termen de 5 zile, începând de la data comunicării respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, 20 noiembrie 2018, decizia civilă nr. 2179/2018 pronunţată la 1 noiembrie 2018 de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, prin care a fost soluţionat apelul declarat de recurentă, nu era comunicată părţilor.

Potrivit dovezii de comunicare de la dosarul de apel, comunicarea deciziei anterior menţionate către recurentă a avut loc la data de 10 decembrie 2018, ulterior formulării recursului ce face obiectul prezentului dosar.

În acest context procesual, întrucât recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a fost formulat anterior comunicării deciziei instanţei de apel, faţă de dispoziţiile art. 53 din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., urmează a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.A.) împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2018, pronunţată în Camera de consiliu de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta S.C. H. S.A. (fostă S.C. A. S.A.) împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2018, pronunţată în Camera de consiliu de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.