Cessation of judicial action for pre-insolvency contractual claims under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 23 decembrie 2015, sub numărul x/2015, reclamanta S.C A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat ca, în baza hotărârii ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă, a daunelor-interese datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea corespunzătoare a contractelor de proiectare nr. 211 din 14 februarie 2012 şi de prestări servicii nr. x din data de 19 iunie 2012, în cuantum total de: 14.000 euro + TVA, total 17.360 euro, (4.5145 x 17.360 =,78/100,85 RON), reprezentând sume avansate pana in prezent pentru executarea contractului nr. x; 437.850 euro (4.5145 x 437.850 = 1,976.673,82 RON), reprezentând penalizări de întârziere, conform contractului nr. x, calculate până în prezent, pentru 1251 zile de întârziere, la valoarea contractului neexecutat, la o cotă de 0,5% pe zi de întârziere; 10.000 euro (4.5145 x 10.000 = 45.145 RON), reprezentând sume avansate până în prezent, pentru executarea contractului nr. x; 219.000 euro (4.5145 x 219.000 = 988,7575-RON), reprezentând penalizări contractuale la contractul nr. x, calculate până în prezent, pentru 1095 de zile de întârziere, la valoarea contractului neexecutat, la o cotă de 0,5% pe zi de întârziere; 2.872.269 euro (4.5145 x 2.872.269 = 12.966.854,40 RON) reprezentând daune contractuale.

Prin sentinţa civilă nr. 4868 din data de 19 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de obligare a pârâtei B. S.R.L. la plata despăgubirilor pentru neexecutare, astfel cum a fost formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei anterior menţionate a formulat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea soluţiei instanţei de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 1814/A din data de 1 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul declarat de către apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

A schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

A obligat pârâta la plata sumei de 27.360 euro, plătibili în RON, la cursul BNR de la data plăţii.

A respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

A obligat intimata-pârâtă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.000 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantă A. S.R.L., care a solicitat, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind penalităţile de întârziere în cuantum de 656.850 RON, şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivarea recursului, recurenta a invocat faptul că, motivarea instanţei de apel, conform căreia nu se pot cumula daunele interese moratorii prevăzute de art. 1.536 C. civ. cu daunele compensatorii prevăzute de art. 1531 din C. civ., excedează cadrul procesual, în condiţiile în care, prin acţiune nu au fost solicitate daunele moratorii prevăzute de art. 1536 C. civ.

Totodată, a susţinut că acest argument al instanţei de apel excedează şi cadrului legal al acţiunii, întrucât, cele două texte de lege nu prevăd o asemenea interdicţie de cumul al daunelor moratorii şi compensatorii, iar dispoziţiile art. 1536 din C. civ. reglementează posibilitatea solicitării daunelor compensatorii, dacă prejudiciul este mai mare decât dobânda legală.

Recurenta a considerat că, procedând astfel, instanţa a făcut confuzie între daunele compensatorii şi daunele moratorii prevăzute de art. 1536 C. civ., pe de o parte, şi penalităţile de întârziere prevăzute de art. 1538-1539 C. civ., pe de altă parte.

A solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. - prin administrator judiciar provizoriu C.I.I. C., a depus, la data de 1 octombrie 2020, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil, iar criticile formulate permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 7 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea pronunţată la termenul din 5 martie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat în cauză şi fixat termen la data de 14 mai 2020, în şedinţă publică, pentru soluţionarea căii de atac.

La termenul acordat s-a constatat că judecata cauzei este suspendată de plin drept, în temeiul dispoziţiilor art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

La data de 21 mai 2020, cauza a fost repusă pe rol, urmare rezoluţiei din aceeaşi dată a preşedintelui completului de judecată, fiind acordat termen la data de 23 iulie 2020.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 23 iulie 2020, Înalta Curte a dispus ca intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L să fie citată prin administratorul judiciar desemnat, având în vedere că, prin încheierea din 24 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, împotriva intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L a fost deschisă procedura insolvenţei, fiind numit administratorul judiciar provizoriu C.I.I. C..

S-a dispus emiterea unei adrese către administratorul judiciar C.I.I. C., pentru a indica poziţia sa faţă de recursul promovat de recurenta-reclamată.

Totodată, s-a reţinut schimbarea formei juridice a recurentei-reclamante, din societate cu răspundere limitată, în societate pe acţiuni.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Cu privire la chestiunea prealabilă a incidenţei textului art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII- a civilă, a fost admisă cererea debitoarei S.C. B. S.R.L., intimata-pârâtă din prezenta cauză şi, în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, împotriva debitoarei a fost deschisă procedura generală a insolvenţei.

Se mai constată, din verificările efectuate în sistemul informatic al instanţelor, că încheierea civilă anterior menţionată a devenit definitivă, nefiind atacată.

În raport cu aspectele anterior evocate, Înalta Curte reţine că în speţă devin incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, care prevăd că:

"la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Având în vedere calitatea intimatei-pârâte, de debitoare împotriva căreia s-a dispus, prin încheiere definitivă, intrarea în procedura generală a insolvenţei, precum şi împrejurarea că prezentul litigiu se află în recurs, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare promovate împotriva intimatei-pârâte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă dispoziţiilor legale sus-menţionate, urmează să decidă încetarea acţiunii judiciare formulate de recurenta-reclamantă.

Înalta Curte constată că în speţă nu se confirmă susţinerile părţilor, în sensul că în speţă ar fi incidente dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit acestui text; "Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) şi (7)."

În raport cu situaţia de fapt din speţă, Înalta Curte observă că prezenta acţiune judiciară, aflată în recurs, nu are în vedere determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii, 24 mai 2016, ci, în mod diferit, urmăreşte obţinerea unor penalităţi de întârziere calculate până la data de 23 decembrie 2015 (data introducerii cererii de chemare în judecată), aferente neexecutării la timp a obligaţiilor asumate prin contractul de proiectare nr. 211 din 14 februarie 2012 şi prin contractul de prestări servicii nr. x din data de 19 iunie 2012.

Prin urmare, creanţele ce interesează cauza sunt născute anterior deschiderii procedurii, şi nu fac parte din categoria creanţelor exceptate de la suspendarea şi, respectiv, încetarea acţiunii judiciare.

De altfel, pentru aceste din urmă menţionate creanţe, conform dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot formula cereri de plată adresate administratorului judiciar, şi nu instanţei de judecată, cum este cazul în speţă.

Aşadar, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care, în raport cu textul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte urmează să dispună încetarea acţiunii judiciare formulate de reclamantă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 85/2014, încetează acţiunea judiciară formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.