Late revocation request in labor dispute dismissed as time-barred, upholding lower court's rejection based on forfeiture

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Gorj sub numărul x/2016, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 6209 din data de 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova în dosarul x/2011, în raport cu înscrisurile doveditoare reţinute de partea potrivnică, necunoscute revizuentului, întrucât i-au fost eliberate, contra cost, la data de 29 iunie 2016, în baza ordonanţei din data de 21 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu.

A susţinut că sentinţa nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 6209 din data de 6 iunie 2013 pronunţată în recurs de Curtea de Apel Craiova, nu se poate concilia cu sentinţa civilă nr. 7870 din data de 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Gorj dată în dosarul x/2011, irevocabilă prin decizia nr. 3524 din data de 14 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, şi nici cu sentinţa civilă nr. 189 din data de 6 februarie 2014 a Tribunalului Gorj pronunţată în dosarul x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 716 din data de 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Craiova, recurentul-revizuent considerând că aceste sentinţe sunt potrivnice .

La datele de 7 septembrie 2016 şi, respectiv, 14 iulie 2017, revizuentul a formulat precizări cu privire la cererea de revizuire, iar prin încheierea din data de 25 septembrie 2017, instanţa a dispus disjungerea cauzei cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. şi înregistrarea unui dosar separat.

Cererea disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Gorj, fiind fixat un prim termen de judecată la data de 9 octombrie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1123 din data de 9 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Gorj a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuentul A. şi intimata S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinându-se, în raport cu prevederile art. art. 323 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865 coroborate cu cele ale art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., că instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat cele două sentinţe pretins a fi potrivnice este Curtea de Apel Craiova.

Urmare declinării competenţei, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub numărul de dosar x/2017

La termenul din 3 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova a pus în discuţia părţilor exceptia tardivităţii formulării cererii de revizuire, pe care a admis-o, în baza considerentelor ce succed:

Instanţa de revizuire a făcut trimitere la dispoziţiile art. 324 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, aplicabil în cauză, potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de textul art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1) din acelaşi act normativ, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţarea ultimei hotărâri.

S-a precizat că legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care s-au evocat dispoziţiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Instanţa a apreciat că termenul de o lună, reglementat de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, este un termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

A constatat instanţa că sentinţa nr. 189 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2011, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată la data de 6 februarie 2014 şi a fost comunicată petentului tot în luna februarie 2014, în timp ce revizuentul a formulat cererea de revizuire la data de la data de 2 august 2016, conform înscrisurilor din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, cu încălcarea termenului legal de o lună prevăzut de art. 324 din C. proc. civ. din 1865, calculat de la comunicarea hotărârii.

S-a mai arătat că sentinţa nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 a Tribunalului Gorj a fost pronunţată anterior hotărârii mai sus menţionate, fiind comunicată revizuentului în ianuarie 2013.

Întrucât revizuentul nu s-a conformat prevederilor art. 324 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 şi a formulat cererea cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de textul menţionat, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a pronunţat decizia civilă nr. 762/2019 din 3 septembrie 2019, prin care a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs revizuentul, la data de 23 septembrie 2019, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, schimbarea în tot a sentinţei nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013, anularea deciziei de concediere nr. 878 din 27 aprilie 2011, reintegrarea sa pe post şi plata drepturilor băneşti cuvenite de la desfacerea contractului de muncă până la reintegrare.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub numărul de dosar x/2017

În motivare, revizuentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit a fost admisă, prin decizia atacată, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, considerând că nu i se poate reproşa că ar fi rămas în pasivitate ulterior pronunţării sentinţei nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 şi, respectiv, sentinţei nr. 189 din data de 6 februarie 2014 a Tribunalului Gorj.

A mai formulat recurentul-revizuent o serie de apărări, în cadrul cărora a făcut referire la fondul raporturilor juridice de muncă dintre acesta şi intimată, dezlegat prin sentinţa civilă nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 6209 din data de 6 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2011 şi a considerat că decizia de concediere nr. 878 din data de 27 aprilie 2011 este nulă absolut.

Recurentul-revizuent a invocat, în ceea ce priveşte temeiul de drept al recursului, dispoziţiile art. 304 pct. 1, 8 şi 9 din C. proc. civ. din 1865.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18 noiembrie 2020, intimata COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de revizuent, ca inadmisibil.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:

Criticile dezvoltate de recurentul-revizuent se referă la greşita admitere, de către instanţa de revizuire, a excepţiei tardivităţii cererii, argumente ce nu pot face obiectul cazurilor de casare prevăzute dispoziţiile art. 304 pct. 1, 8 şi 9 din C. proc. civ. din 1865, ci, întrucât vizează pronunţarea hotărârii cu pretinsa încălcare a formelor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, vor fi examinate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de textul art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile, nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care aceste termen se calculează.

Înalta Curte reţine, în acest context, că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecinţele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 102 din C. proc. civ. din 1865 cu cele ale art. 324 pct. 1 din acelaşi act normativ rezultă că termenul de o lună, stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii, începe să curgă de la data comunicării hotărârii definitive, dacă legea nu dispune altfel.

În acelaşi timp, cu excepţia situaţiilor în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată să îndeplinească actul de procedură printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei (caz în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării), nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept, conform art. 103 din C. proc. civ. din 1865.

Instanţa de revizuire a constatat că sentinţa nr. 189 pronunţată de Tribunalului Gorj în dosarul x/2011, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată la data de 6 februarie 2014 şi a fost comunicată petentului în luna februarie 2014, iar sentinţa nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 a fost pronunţată chiar anterior, fiind comunicată revizuentului la data de 1 februarie 2013, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul nr. x/2011.

Aceste aspecte nu au fost contestate de către recurentul revizuent.

În raport cu dispoziţiile art. 377 pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, coroborate cu cele ale art. 274 din Codul muncii, ambele sentinţe anterior menţionate sunt hotărâri definitive, fiind pronunţate în primă instanţă, în cauze având ca obiect conflicte de muncă.

A mai reţinut instanţa de revizuire că recurentul-revizuent a formulat cererea de revizuire la data de la data de 2 august 2016, conform înscrisurilor din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj.

Din verificarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Gorj, Înalta Curte constată că, în realitate, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 29 iulie 2016, astfel cum rezultă din data aplicată pe copia înscrisului aflat la filele x din vol. I al dosarului menţionat, fiind desprinsă din dosarul nr. x/2016 al aceleiaşi instanţe, iar în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 2 august 2016, conform datei aplicate pe cerere, aflată la filele x din vol. I al dosarului.

În raport cu consideraţiile de mai sus, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de revizuire cu privire la excepţia tardivităţii cererii este corectă, întrucât, astfel cum a reţinut Curtea de Apel Craiova, termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac se împlinea în luna martie 2014, însă calea de atac extraordinară a fost declarată de recurentul-revizuent la 29 iulie 2016 şi, respectiv, la 2 august 2016, cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de art. 324 pct. 1 din C. proc. civ. din 1865.

În plus, în cauză nu s-a confirmat existenţa vreunei împiedicări de a îndeplini actul de procedură, datorate unei împrejurări mai presus de voinţa recurentului-revizuent, fiind justă constatarea instanţei de revizuire că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, care sancţionează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecinţa fiind pierderea de către recurentul-revizuent a dreptului de a-i fi examinată pe fond calea de atac declarată.

În baza considerentelor anterior expuse, constatând că analiza criticilor recurentului-revizuent nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea soluţiei adoptate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. din 1865, să respingă recursul declarat de revizuent, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 762/2019 din 3 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2020.