Military pension recalculation barred from cassation under social insurance jurisdictional exclusions

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 31.01.2018 şi înregistrată sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- recunoaşterea dreptului pretins, respectiv indexarea cuantumului pensiilor militare de stat cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, cu adăugarea a 50% din creşterea reală a câştigului salariat mediu brut realizat, conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în contradicţie cu art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu;

- recunoaşterea dreptului pretins, respectiv actualizarea cuantumului pensiilor militare de stat ori de câte ori se majorează solda de grad şi solda de funcţie al militarilor activi, conform prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în contradicţie cu art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu;

- obligarea Ministerului Apărării Naţionale, prin Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N să pună în plată drepturile prevăzute de art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, fără modificările aduse de O.G. nr. 59/2017, deoarece aceste modificări nu au făcut obiectul stabilirii şi acordării pensiei sale, la data când aceasta a fost stabilită.

Prin sentinţa civilă nr. 944 din 25 iunie 2018, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâţii MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ a M.Ap. N. A respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CASEI DE PENSII SECTORIALE a M.Ap. N., invocată de aceste instituţii. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a GUVERNULUI ROMÂNIEI, invocată de această instituţie. A respins cererea formulată în contradictoriu cu GUVERNUL ROMÂNIEI, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii cererii, invocată de CASA DE PENSII SECTORIALĂ a M.Ap. N. şi de MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE. A respins, ca nefondată, cererea având ca obiect recalculare pensie, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE.

Prin decizia nr. 254 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 944 din 25 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 254 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 944 din 25 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

Potrivit recurentului, hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Recurentul arată că, deşi în nici un text al legii pensiilor militare de la acea dată, nu este menţionat că, pe viitor, cuantumul poate fi modificat, altfel de cum era prevăzut deja în lege, Curtea a reţinut că o lege nu retroactivează atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior.

Recurentul susţine că, în ceea ce priveşte O.U.G. nr. 59/2017 legiuitorul, confundă şi amestecă două legi cu aplicare diferită, respectiv Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, printr-un act normativ retroactiv, discriminatoriu, vătămând un drept legal stabilit, prin care s-au întocmit acte şi fapte juridice definitive.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Părţile au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 254 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Pe de altă parte, conform dipoziţiilor art. 100 din Legea nr. 223/2015, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, "Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel", art. 103 din acelaşi act normativ statuând că "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Aşadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite şi cele vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 254 din 7 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.