Construction contract penalty claim; annulment of cassation appeal for failure to invoke statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 302.675,90 RON, reprezentând prejudiciul creat prin nefinalizarea lucrărilor la obiectivul de investiţii "Complex administrare căi navigabile Giurgiu", materiale lipsă în şantier şi penalităţi de întârziere calculate de A.F.D.J. Galaţi (145.789,39 RON); obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, până la achitarea sumei datorate, dar nu mai mult de 10% din valoarea specificată în acordul contractual (5.702.600 RON), începând cu data întocmirii situaţiei de lucrări din data de 05.06.2014; cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1863 din 9 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 458 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii din 22 august 2018 şi a sentinţei nr. 1863 din 9 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C., a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune, recurenta-reclamantă apreciază că, având în vedere că intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar prin notele de şedinţa depuse la dosarul cauzei se recunoaşte acest aspect, respectiv că nu s-a încheiat un proces-verbal de recepţie în acest sens, iar cele solicitate de reclamantă se coroborează şi cu Raportul de control efectuat la data de 22.02.2013 de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Galaţi, se impune ca această excepţie să fie respinsă.

Cu atât mai mult cu cât, susţine recurenta-reclamantă, nu există o dovadă că obligaţiile contractuale au încetat, contractele încheiate între cele două societăţi producându-şi încă efectele, iar intimata-pârâtă răspunzând de calitatea şi conformitatea lucrărilor executate, cât şi de modul în care a înţeles să gestioneze şantierul, având în vedere faptul că lipsesc materiale din şantier şi se răspunde contractual în acest sens prin garanţia de bună execuţie.

Recurenta-reclamantă susţine, de asemenea, că responsabilitatea societăţii pârâte există până la data semnării procesului-verbal de recepţie, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 50/1991, iar în acordul contractual se prevede durata de execuţie şi suma ce trebuie plătită pentru nerespectarea duratei de execuţie şi că intimata-pârâtă a înţeles să preia atât drepturile, cât şi obligaţiile contractuale, raportat şi la obligaţiile faţă de A.F.D.J. Galaţi.

Recurenta-reclamantă face trimitere la actul adiţional nr. x la contractul nr. x/06.07.2009, încheiat la data de 12.01.2011, la somaţia/notificarea trimisă de A.F.D.J. Galaţi către societatea A. S.R.L. la data de 22.05.2014, la adresele nr. x şi nr. 6609 din 25.02.2014, emise de A.F.D.J. Galaţi.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-reclamantă arată că între societatea reclamantă, în calitate de beneficiar şi pârâta S.C. B. S.R.L., în calitate de antreprenor, s-a încheiat acordul contractual nr. x din 06.07.2009, prin care societatea pârâtă s-a obligat să execute lucrările pentru obiectivul de investiţii "Complex administrare căi navigabile Giurgiu", la acest contract fiind încheiate două acte adiţionale.

De asemenea, a fost încheiat şi acordul contractual nr. x din 16.11.2009, prin care s-a stabilit că livrarea elementelor prefabricate din beton, conform anexă, pentru obiectivul de investiţii "Complex administrare căi navigabile Giurgiu" se face la valoarea de 445.412 RON (exclusiv TVA), iar avansul este de 40% din valoare, respectiv 178.200 RON (exclusiv TVA).

Totodată, recurenta-reclamantă invocă prevederile art. 4.1 din acordul contractual nr. x din 06.07.2009, ale art. 7.4, ale actului adiţional nr. x din 07.10.2010 la acordul contractual nr. x/06.07.2009, ale actului adiţional nr. x din 12.01.2011 la acordul contractual nr. x/06.07.2009, în raport de care susţine că intimata-pârâtă, având în vedere faptul că nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în timpul afectat duratei de execuţie, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la art. 7.4. la contract şi anexă, trebuie să achite penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 0,1% pe zi, până la maxim 10% din valoarea specificată în acordul contractual.

Susţine, de asemenea, recurenta-reclamantă că, întrucât intimata-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, trebuie să achite şi penalităţi către A.F.D.J. Galaţi.

Totodată, recurenta-reclamantă face trimitere la corespondenţa dintre cele două societăţi, cu privire la neregulile existente în şantier şi că la data de 05.06.2014 a întocmit o situaţie cu privire la lucrările executate de intimata-pârâtă şi nefinalizate, materiale lipsă în şantier şi decontate, cât şi calculul penalităţilor, conform A.F.D.J. Galaţi la data de 20.02.2014, din care reiese faptul că pârâta datorează suma finală de 302.675,90 RON.

Menţionează, de asemenea, recurenta-reclamantă şi faptul că la data de 22.02.2013, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Galaţi, în urma controlului efectuat, a întocmit un raport de control, în care se regăsesc toate neregulile menţionate mai sus, dar şi descrierea detaliată a erorilor/abaterilor de la legalitate şi regularitate, precum şi clauzele şi împrejurările care au dus la apariţia acestora.

În concluzie, având în vedere argumentele expuse, cât şi greşita interpretare a probelor de către instanţa de apel, solicită admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru o nouă judecată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 497 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, motivat de faptul că recurenta a invocat aceleaşi critici cu cele expuse în apel.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a formula puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurenta-reclamantă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că argumentele expuse de către recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

Argumentele recurentei-reclamante vizează aspecte de temeinicie, aceasta expunând situaţia de fapt şi făcând trimitere mijloacele de probă administrate, respectiv: corespondenţa dintre cele două societăţi, raportul de control al Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Galaţi, somaţia/notificarea trimisă de A.F.D.J. Galaţi către societatea A. S.R.L. la data de 22.05.2014, adresele nr. x şi nr. 6609 din 25.02.2014, emise de A.F.D.J. Galaţi.

Se tinde, aşadar, inclusiv prin criticile care se referă la interpretarea dispoziţiilor contractuale, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurenta-reclamantă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

De altfel, Înalta Curte constată că o parte din criticile invocate de recurenta-reclamantă reprezintă o reluare a celor expuse în calea de atac a apelului.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced şi având în vedere că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C., împotriva deciziei nr. 458 din 10 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C., împotriva deciziei nr. 458 din 10 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.