Negative conflict of jurisdiction in tax enforcement resolved by assigning case to Oneşti Court based on debtor's seat at time of enforcement initiation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Oneşti Court, which must continue the proceedings. The dispute involved a company's challenge to enforcement acts (specifically sale announcements for real and personal property) issued by a local tax authority in a forced execution file, with both the Oneşti Court and the Bucharest Sector 1 Court declaring themselves territorially incompetent; the Oneşti court had initially declined jurisdiction based on the debtor's current registered office in Bucharest, while the Bucharest court countered that jurisdiction was fixed at the time of enforcement initiation. The decisive legal basis was Article 651(2) of the Code of Civil Procedure, interpreted in conjunction with Articles 260 and 714 of the same code and the Fiscal Procedure Code, which mandates that the competent court is determined by the debtor's domicile or seat at the moment the enforcement organ was seized (in this instance, 2016, when the seat was in Oneşti), and explicitly stipulates that any subsequent change of the debtor's seat does not alter the competence of the executing court.
Legislator headnote
AI generatedart. 714 C. proc. civ, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (2) C. proc. civ, art. 107 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in tax enforcement resolved by assigning case to Oneşti Court based on debtor's seat at time of enforcement initiation: The dispute involved a company's challenge to enforcement acts (specifically sale announcements for real and personal property) issued by a local tax authority in a forced execution file, with both the Oneşti Court and the Bucharest Sector 1 Court declaring themselves territorially incompetent; the Oneşti court had initially declined jurisdiction based on the debtor's current registered office in Bucharest, while the Bucharest court countered that jurisdiction was fixed at the time of enforcement initiation. The decisive legal basis was Article 651(2) of the Code of Civil Procedure, interpreted in conjunction with Articles 260 and 714 of the same code and the Fiscal Procedure Code, which mandates that the competent court is determined by the debtor's domicile or seat at the moment the enforcement organ was seized (in this instance, 2016, when the seat was in Oneşti), and explicitly stipulates that any subsequent change of the debtor's seat does not alter the competence of the executing court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for establishing the competent court in the dispositive order.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 649 din 4 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Oneşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Oneşti, contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BACĂU şi SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ONEŞTI, a formulat contestaţie la executare împotriva anunţului privind vânzarea bunurilor imobile/ansamblului de bunuri mobile nr. 103604/25.02.2020, anunţului privind vânzarea bunurilor mobile nr. 103605/25.02.2020 şi adresei nr. x/25.02.2020, acte emise de către Serviciul Fiscal Municipal Oneşti, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2016, solicitând anularea actelor atacate ca netemeinice şi nelegale şi suspendarea executării silite până al soluţionarea contestaţiei.
Instanţa a constatat că la data de 25.02.2020 organul de executare silită, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Serviciul Fiscal Municipal Oneşti a emis anunţul privind vânzarea bunurilor imobile/ansamblul de bunuri imobile nr. 103604/2020, respectiv nr. 103605/2020 în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2016.
De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că sediul societăţii debitoare se află în Bucureşti Sector 1, organul de executare fiind Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice.
Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 260 Codul de procedură fiscală.
Prin sentinţa civilă nr. 5494 din 25 august 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 260 alin. (1) şi (4) Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Potrivit art. 714 C. proc. civ., la care Codul de procedură fiscală trimite prin intermediul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Totodată art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Instanţa a reţinut că, în cauza de faţă, debitoarea-contestatoare a înţeles să conteste anunţul privind vânzarea bunurilor imobile/ansamblului de bunuri imobile nr. 103604/25.02.202, anunţul privind vânzarea bunurilor mobile nr. 103605/25.02.2020 şi adresa nr. x/25.02.2020, acte emise de către Serviciul Fiscal Municipal Oneşti în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2016.
A constatat, totodată, instanţa, că la data demarării procedurii de executare silită, societatea S.C. A. S.R.L. avea sediul în Oneşti şi că ulterior, în luna octombrie 2019, debitoarea şi-a mutat sediul în Bucureşti.
Dispoziţiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ. prevăd în mod expres faptul că schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare (ca o aplicare a prevederilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ. în faza de executare silită).
Prin urmare, în speţă, instanţa de executare este Judecătoria Oneşti, în a cărei rază se afla sediul debitoarei la data sesizării organului de executare (2016), schimbările intervenite ulterior cu privire la sediul acesteia fiind lipsite de relevanţă sub aspectul competenţei instanţei de executare, astfel cum impun în mod imperativ prevederile art. 651 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătorie Oneşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 260 alin. (1) şi (4) Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, legiuitorul statuând că cererea se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ., norma legală prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, astfel cum statuează art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză, se constată că, la data demarării procedurii de executare silită, respectiv în anul 2016, societatea debitoare S.C. A. S.R.L. avea sediul în Oneşti şi că schimbarea sediului în Bucureşti a intervenit în 21.10.2019, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila nr. x al Judecătoriei Oneşti.
Schimbarea ulteriară a sediului nu poate atrage competenţa unei alte instanţe decât instanţa initial învestită, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare".
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Oneşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.