Negative conflict of jurisdiction regarding service pension recalculation: inapplicability of Art. 154 Law 263/2010 to actions against prosecutorial bodies, establishing competence by defendant's domicile.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1383 din 3 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

A reţinut instanţa că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe instanţei sub nr. x/2020 la 20 ianuarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la actualizarea pensiei de serviciu în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit adresei x/2015 a Cabinetului Prim-adjunctului Procurorului General, urmând a fi cuprinse în baza de calcul vechimea de 40 ani muncă de magistrat şi sporurile de 25% rural, 20% stabilitate şi 50% risc.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul".

Potrivit instanţei, deşi acţiunea dedusă judecăţii este formulată în contradictoriu cu PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, totuşi, acţiunea vizează recalcularea pensiei cuvenite reclamantului prin modificarea bazei de calcul, astfel încât litigiul de faţă se încadrează în categoria celor avute în vedere de art. 154 din Legea nr. 263/2010 şi este, aşadar, de competenţa Tribunalului Maramureş, ca instanţă de la domiciliul reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 820 din 4 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reclamant. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, ulterior declinării de competenţă, reclamantul a depus note de şedinţă prin care a arătat că Tribunalul Maramureş nu este competent, întrucât nu a înţeles să se judece cu casa de pensii, iar dispoziţiile invocate nu sunt aplicabile.

Este de observat că pentru soluţionarea excepţiei, Tribunalul Bucureşti a procedat mai întâi la calificarea cererii, stabilind că în cauză ar fi vorba de un litigiu de asigurări sociale, întrucât reclamantul tinde la recalcularea pensiei prin majorarea bazei de calcul.

Tribunalul Maramureş a reţinut, sub acest aspect, că reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată vreo casă teritorială de pensii, ci PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE. Or, art. 154 din Legea nr. 263/2010 circumscrie în mod clar şi neechivoc sfera litigiilor la care este aplicabil prin raportare la cadrul procesual subiectiv, statuând că vizează numai cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice sau Caselor Teritoriale de Pensii. Aşa fiind, faţă de natura specială a normei, care reclamă o interpretare strictă, orice altă cerere, care nu opune unul dintre cei doi subiecţi, nu atrage competenţa prevăzută de norma menţionată.

A constatat, de asemenea, Tribunalul Maramureş că reclamantul nu a făcut nicio referire în cererea sa la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi că, prin raportare la însăşi temeiul indicat de reclamant în petitul acţiunii, instanţele şi parchetele au anumite obligaţii, conform art. 18 din H.G. nr. 1275/2005, inclusiv aceea de a comunica datele necesare actualizării pensiilor de serviciu către casele teritoriale de pensii. Modul de îndeplinire a acestei obligaţii nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 263/2010 şi nici nu atrage competenţa teritorială prevăzută de actul normativ menţionat.

Faţă de cele arătate şi Tribunalul Maramureş a reţinut, în plus, faptul că pârâtul îşi are sediul în circumscripţia instanţei iniţial sesizate.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la actualizarea pensiei de serviciu în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit adresei x/2015 a Cabinetului Prim-adjunctului Procurorului General, urmând a fi cuprinse în baza de calcul vechimea de 40 ani muncă de magistrat şi sporurile de 25% rural, 20% stabilitate şi 50% risc.

Reiese aşadar, că reclamantul nu a înţeles să sesizeze instanţa cu un litigiu de asigurări sociale, câtă vreme acţiunea nu este formulată în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii Publice sau cu Casa teritorială de pensii, ci cu PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE.

Ca atare, în cauza dedusă judecăţii, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care statuează că "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul".

Totodată, observând că instanţa iniţial sesizată este instanţa în circumscripţia căreia se află sediul pârâtului, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (2) din acelaşi cod, care statuează că "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", reiese că instanţa competentă este Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.