Effect of stamp duty payment after debate closure on appeal cancellation

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul E., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la remiterea sumei de 390.000 euro încasată de acesta în numele reclamanţilor de la asigurătorul F.; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru suma de 390.000 euro de la data de 24.06.2014 până la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 125 din 3 februarie 2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis acţiunea reclamanţilor B. şi C., astfel cum a fost formulată, a obligat pe pârâtul E. să plătească reclamantei B. suma de 150.000 euro, cu titlu de despăgubiri şi dobândă legală aferentă, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 07.06.2016 şi până la data plăţii efective, iar reclamantului C. suma de 45.000 euro, cu acelaşi titlu şi dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 07.06.2016 şi până la data plăţii efective. A admis acţiunile reclamanţilor A. şi D. astfel cum au fost restrânse, a obligat pe pârâtul E. să plătească reclamantului A. suma de 31.995 euro, cu titlu de despăgubiri şi dobândă legală aferentă, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 07.06.2016 şi până la data plăţii efective, iar reclamantei D. suma de 7.000 euro, cu acelaşi titlu şi dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 07.06.2016 şi până la data plăţii efective. A respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 24.06.2014 până la data plăţii efective, iar în baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pe reclamanţii A., B. şi C. să restituie bugetului de stat suma de 16.090 RON pentru care li s-a acordat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar pe reclamanta D. să restituie bugetului de stat, cu acelaşi titlu, suma de 5.155 RON, urmând ca hotărârea să se comunice organelor fiscale ale Primăriei oraşului Salcea, judeţul Suceava.

Prin decizia nr. 855 din 25 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul E. împotriva sentinţei civile nr. 125 din 3 februarie 2017, pronunţate de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2016. S-a constatat că apelul incident declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe, a rămas fără obiect.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul susţine că în mod greşit instanţa de apel a dispus anularea apelului ca netimbrat, deşi taxa judiciară de timbru a fost achitată cu chitanţa seria x nr. x din 24.10.2017, respectiv cu o zi înainte de termenul de judecată a apelului.

Arată că, deşi a încercat să îşi contacteze apărătorul, pentru a se informa cu privire la modalitatea de depunere a taxei judiciare de timbru la dosar, nu a reuşit. La 25 octombrie 2017, data stabilită pentru soluţionarea cauzei, s-a deplasat cu autoturismul la instanţă, însă pe drum a avut probleme tehnice cu acesta, fiind nevoit să se oprească pentru a le rezolva. Nici în acest interval nu a reuşit să îşi contacteze apărătorul şi nici să găsească în timp util sala de judecată.

Recurentul arată că a depus taxa judiciară de timbru după strigarea cauzei, rugând grefierul registrator să o înainteze în cel mai scurt timp completului de judecată, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosar, însă nu a fost avută în vedere la pronunţarea soluţiei.

Ca atare, recurentul apreciază că, în conformitate cu dispoziţiile art. 400 C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să dispună repunerea pe rol a cauzei cu citarea părţilor.

Totodată, recurentul susţine că instanţa de apel a încălcat principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 C. proc. civ., având în vedere că, deşi avea angajat un apărător ales şi că, neavând cunoştinţe juridice şi nu se putea reprezenta singur, cauza sa a fost luată, în lipsă, la prima strigare, fiind pusă în discuţie excepţia netimbrării apelului.

Recurentul invocă şi încălcarea art. 13 C. proc. civ., care reglementează dreptul la apărare şi a art. 14 C. proc. civ., privind contradictorialitatea, precum şi a art. 24 din Constituţia României, care garantează dreptul la apărare.

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 18 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis în principiu recursul, fixând termen la 6 noiembrie 2019, când a fost suspendată judecarea cauzei, în raport de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Judecarea cauzei a fost reluată la 14 octombrie 2020.

Analizând recursul declarat de recurentul-pârât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) C. proc. civ., "Când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, preşedintele închide dezbaterile".

Totodată, art. 394 alin. (3) C. proc. civ., statuează că, după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.

În raport de dispoziţiile legale mai sus enunţate, Înalta Curte reţine că, astfel cum reiese din rezoluţia aflată la dosar apel, dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost depusă la dosar "după pronunţare", instanţa de apel dispunând în mod legal anularea ca netimbrat a apelului declarat de pârâtul E. împotriva sentinţei civile nr. 125 din 3 februarie 2017, pronunţate de Tribunalul Suceava.

Ca atare, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 400 C. proc. civ., potrivit cărora, repunerea pe rol a cauzei se va dispune în cazul în care, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi, aspecte care nu pot fi reţinute în cauză.

Totodată, aplicarea sancţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 470 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. nu poate reprezenta o încălcare a dispoziţiilor art. 13, art. 14, art. 22 C. proc. civ. şi nici a art. 24 din Constituţie, în raport de prevederile art. 10 din C. proc. civ., părţile având obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de judecător.

Înalta Curte reţine că motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, recurentul-pârât neexpunând critici referitoare la nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei nr. 855 din 25 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei nr. 855 din 25 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2020.