Cassation annulled for failure to substantiate specific illegality grounds in moral damages claim

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 24 august 2017 pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E. prin mandatar F. S.R.L. şi intervenientul forţat G., au solicitat instanţei să fie obligată pârâta la plata următoarelor sume: reclamantului A. - sumele de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale şi 850.000 RON cu titlu de daune morale; reclamantei B. - suma de 850.000 RON, cu titlu de daune morale; reclamantei C. - suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale; reclamantei D. - suma de 450,000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 410 din 28 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E. - prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi intervenientul forţat G.. A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor următoarele sume: reclamantului A. - sumele de 1.200 RON, cu titlu de daune materiale şi 100.000 RON cu titlu de daune morale; reclamantei B. - suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale; reclamantei C. - suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale; reclamantei D. - suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanţii A., B., C. şi D., cât şi pârâta E. prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, au formulat cereri de apel.

Prin decizia nr. 807/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul promovat de reclamanţii A., B., C. şi D..

Prin aceeaşi decizie, a fost admis apelul pârâtei E. prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în contradictoriu cu intimatul-intervenient G.. A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 410 din 28 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ cu privire la daunele morale, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor cu titlu de daune morale: reclamantului A. - 50.000 RON; reclamantei B. - 50.000 RON; reclamantei C. - 25.000 RON; reclamantei D. - 25.000 RON. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei nr. 807/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, reclamanţii A., B., C. şi D. au formulat cereri de recurs.

Recurenţii-reclamanţi se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii (pct. 6), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, recurenţii critică, în esenţă, decizia instanţei de apel sub aspectul reducerii cuantumului daunelor morale acordate, cu referire la nivelul trăirilor psihice cauzate de moartea fiului reclamanţilor A. şi B., respectiv a fratelui reclamantelor C. şi D..

Totodată, apreciază ca fiind contradictorie concluzia instanţei de apel în sensul că acordarea unor daune morale şi respectiv procurarea celor păgubiţi a unor satisfacţii de ordin moral ar putea presupune o tendinţă de îmbogăţire fără justă cauză.

Intimata-pârâtă E. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Recurenţii- reclamanţi A., B., C. şi D. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor intimatei-pârâte.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că recursul este nul în raport de dispoziţiiile art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (1) şi 490 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 13 octombrie 2020, analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenţii, deşi au indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 şi 6 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel ci au criticat, în esenţă, decizia sub aspectul reducerii cuantumului daunelor morale acordate, cu referire la nivelul trăirilor psihice cauzate de moartea fiului reclamanţilor A. şi B., respectiv a fratelui reclamantelor C. şi D. şi au apreciat ca fiind contradictorie concluzia instanţei de apel în sensul că acordarea unor daune morale şi respectiv procurarea celor păgubiţi a unor satisfacţii de ordin moral ar putea presupune o tendinţă de îmbogăţire fără justă cauză.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenţii nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 a fost făcută doar formal.

În realitate, prin criticile invocate în susţinerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la admiterea pretenţiilor solicitate, chestiuni asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat şi care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate şi nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenţii nu au dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-au limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate. În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanţii B., C., D. şi A. împotriva deciziei nr. 807/2018 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat dereclamanţii B., C., D. şi A. împotriva deciziei nr. 807/2018 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2020.