Labor dispute cassation appeal declared null due to failure to meet legal unconstitutionality requirements

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat instanţei anularea deciziei de concediere nr. 813/21.02.2017 emisă de pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. ca fiind netemeinică şi nelegală, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea în muncă pe postul deţinut anterior, acela de inspector specialist exploatare în cadrul Departamentului Suport Reţea Cluj - punct de lucru Zalău, sau pe un post cu atribuţii similare celui pe care era încadrată în muncă, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de angajat al pârâtei, datorate până la momentul reîncadrării efective în muncă a reclamantei şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale suferite.

Prin sentinţa civilă nr. 3045 din 20 noiembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 Euro, şi a fost respinsă ca nefondată acţiunea modificată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, iar pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. a formulat apel incident, apelurile fiind înaintate spre soluţionare Curţii de Apel Cluj.

Intimata-pârâtă Compania Naţională Poşta Română S.A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător B., iar prin încheierea civilă din 30 august 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, această cerere a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 1340/A/2018 din 9 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a fost admis în parte apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3045 din 20 noiembrie 2017 a Tribunalului Sălaj şi a fost admis în parte apelul incident declarat de pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ce priveşte acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 euro, pretenţiile aferente perioadei anterioare datei de 25.09.2014 şi, în consecinţă, au fost respinse ca prescrise aceste pretenţii. A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. şi s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 813/21.02.2017 emisă de pârâtă. S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior, acela de inspector specialist exploatare. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii - 24.03.2017 - şi până la data reintegrării efective. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 17.000 euro cu titlu de daune morale solicitate prin modificarea de acţiune. A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A., în contradictoriu cu reclamanta A., şi, în consecinţă, a fost obligată reclamanta să restituie pârâtei sumele de bani primite cu titlu de salarii compensatorii, ca urmare a concedierii. S-au păstrat restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin deciziei.

La 29 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de apelanta A. privind completarea şi îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 1340/A din 9 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017, şi în consecinţă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 1340/A/2018 în sensul că în loc de "Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii - 24.03.2017 - şi până la data reintegrării efective" se va trece "Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii - 22.02.2017 şi până la data reintegrării efective". S-a dispus completarea deciziei civile nr. 1340/A/2018 în sensul că a fost obligată intimata Compania Naţională Poşta Română S.A. să plătească apelantei A. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

La 3 ianuarie 2019, împotriva încheierii civile din 30 august 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Compania Naţională Poşta Română S.A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără a-şi încadra criticile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta Compania Naţională Poşta Română S.A. susţine, în esenţă, că doamna judecător B. a încălcat cu rea-credinţă normele de drept material şi procesual având în vedere modalitatea în care a fost administrat probatoriul prin audierea unor martori ce au stăruit asupra unor aspecte care nu au legătură cu litigiul de muncă.

Totodată, în opinia recurentei, prin hotărârea de completare dispozitiv pronunţată la 29 octombrie 2018, instanţa a încălcat prevederile art. 444 alin. (1) şi art. 453 alin. (3) şi art. 452 C. proc. civ.

Un alt motiv pe care îl invocă este legat de formularea unei cereri de abţinere de către unul dintre judecătorii cauzei, doamna judecător C., la al treilea termen de judecată în apel.

Recurenta apreciază că prin admiterea recursului se va putea asigura desfăşurarea normală a procesului, cu respectarea tuturor principiilor necesare asigurării unei judecăţi echitabile, proces în care să nu planeze, niciun moment, asupra judecătorilor bănuieli cu privire la lipsa lor de imparţialitate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că recursul este nul în raport de dispoziţiiile art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (1) şi 490 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 13 octombrie 2020, analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvaoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raţionamentul adoptat de curtea de apel în respingerea cererii de recuzare, recurenta reiterând criticile pe care le-a formulat prin cererea de recuzare care a fost soluţionată prin încheierea atacată cu prezenta cale de atac şi exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a unor cereri de către curtea de apel.

Or, obiectul recursului constituindu-l încheierea de respingere a cererii de recuzare formulată împotriva completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea respingerii cererii de recuzare dispuse prin încheierea recurată.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că doamna judecător împotriva căreia a formulat cererea de recuzare a încălcat cu rea-credinţă normele de drept material şi procesual având în vedere modalitatea în care a fost administrat probatoriul prin audierea unor martori ce au stăruit asupra unor aspecte care nu au legătură cu litigiul de muncă, însă aceste susţineri nu cuprind critici susceptibile de a putea fi circumscrise vreunuia dintre cazurile exprese şi limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ca de altfel nici cele prin care se susţine că instanţa a încălcat prevederile art. 444 alin. (1) şi art. 453 alin. (3) şi art. 452 C. proc. civ. şi faptul că unul dintre judecătorii cauzei a formulat cerere de abţinere la al treilea termen de judecată în apel.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate. În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează conţinutul încheierii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului declarat de pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. împotriva încheierii civile din 30 august 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. împotriva încheierii civile din 30 august 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2020.