Nullity of civil appeal for failure to develop substantive grounds of illegality despite formal citation of case law misapplication

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 307.944,02 RON pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate prin contractul de vânzare-cumparare floarea soarelui nr. 529/05.11.2014.

Prin sentinţa nr. 1118/2017 din 5 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 6000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând: suma de 5000 RON onorariu avocat şi suma de 1000 RON onorariu expertiză tehnică judiciară specialitatea chimie alimentară.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, recalificat ca fiind apel, prin încheierea din 18 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 603 din 26 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 1118/2017 din 5 octombrie 2018 pronunţată Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata- pârâtă S.C. B. S.R.L..

La 18 decembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 603 din 26 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a fost înaintat spre soluţionare înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar prin decizia nr. 713 din 14 februarie 2019 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea secţiei a Il-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secţiei a Il-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub număr de dosar x/2015

Recurenta-reclamantă se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În argumentarea cererii de recurs, după un scurt istoric al cauzei, se susţine, în esenţă, că decizia recurată este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi cuprinde considerente străine de natura pricinii având în vedere că instanţa de apel a calificat Actul adiţional la Contractul nr. x/05.11.2014, semnat la data de 23.12.2014 ca având natura juridică a unei tranzacţii, astfel cum este aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 2267 şi urm. C. civ. şi a apreciat că reclamanta ar fi renunţat la "formularea unor pretenţii ulterioare legate de calitatea mărfurilor", voinţa părţilor fiind "de stingere a raporturilor juridice născute între acestea, precum şi de preîntâmpinare a litigiilor ulterioare derivate din modalitatea de executare a contractului".

Recurenta solicită a se avea în vedere că de esenţa acestui litigiu, este data semnării actului adiţional, respectiv 23.12.2014 şi faptul că "pretenţiile ulterioare" la care reclamanta ar fi renunţat nu pot fi calificate decât ca fiind ulterioare datei de 23.12.2014, însă, tot ceea ce recurenta a solicitat a-i fi restituit în cauza pendinte, reprezintă pretenţii născute anterior semnării acestui Act adiţional.

Precizează că nu a renunţat niciun moment la dreptul de a-şi recupera prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării culpabile a Contractul nr. x/05.11.2014 de către societatea vânzătoare intimată, care nu a livrat marfa de calitatea contractată, deşi a primit integral preţul solicitat.

În opinia recurentei, este important să se observe şi condiţiile de fapt în care aceasta a fost nevoită să semneze la data de 23.12.2014, Actul adiţional la Contractul nr. x/05.11.2014.

Astfel, raportat la situaţia de fapt concretă, reală şi dovedită cu înscrisuri, în care se afla recurenta-reclamantă la data când a fost condiţionată de către societatea intimată pârâtă să semneze, la data de 23,12,2014, actul adiţional la contractul nr. x/05.11.2015, în sensul că, pe lângă lipsa oricărui beneficiu rezultat din contractul tripartit, pe lângă achitarea penalităţilor către procesatorul bulgar şi a contravalorii transportului Bulgaria-Buzău, reprimirea mărfii de către S.C. B. S.R.L., în valoare de 150.272 RON şi restituirea ulterioară a acestei sume s-a realizat de către societatea pârâtă doar după ce societatea reclamantă a acceptat semnarea actului adiţional în discuţie.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că recursul este nul în raport de dispoziţiiile art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (1) şi 490 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

La termenul din 13 octombrie 2020, analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta deşi a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

Astfel, cu referire la motivul de recurs revăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa de apel a calificat greşit Actul adiţional la Contractul nr. x/05.11.2014, semnat la data de 23.12.2014 ca având natura juridică a unei tranzacţii, astfel cum este aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 2267 şi urm. C. civ. şi a apreciat că reclamanta ar fi renunţat la "formularea unor pretenţii ulterioare legate de calitatea mărfurilor", voinţa părţilor fiind "de stingere a raporturilor juridice născute între acestea, precum şi de preîntâmpinare a litigiilor ulterioare derivate din modalitatea de executare a contractului", susţineri care nu sunt apte să atragă incidenţa motivului de nelegalitate invocat, ci se referă la aspecte de netemeinicie a deciziei.

Deşi a susţinut incidenţa art. 488 pct. 8 C. proc. civ. recurenta nu a arătat în concret care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit prin decizia atacată.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 a fost făcută doar formal.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate. În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., împotriva deciziei nr. 603 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., împotriva deciziei nr. 603 din 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2020.