Exclusion of omitted court costs from appellate review under the mandatory judgment completion procedure

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş, secţia Civilă la 16 decembrie 2015, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. pentru ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 415.405,05 RON reprezentând contravaloarea contribuţiei pentru cogenerare de înaltă eficienţă a prestării serviciilor de transport al energiei electrice şi contravaloarea facturilor de penalităţi calculate pentru neplata la scadenţă a sumelor de bani datorate de către debitoare, emise de creditoare ca urmare a prestării serviciilor, sumă detaliată în documentele cu rol probator şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art. 970, art. 1164, art. 1164, art. 1166, art. 1170, art. 1270, art. 1271 alin. (1), art. 1272, art. 1516, art. 1521, art. 1522, art. 1523, art. 1530, art. 1531, art. 1535 şi art. 1548 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 200 din 14 mai 2016, Tribunalul Argeş, secţia Civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş, care, prin sentinţa civilă nr. 229 din 19 martie 2018 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş şi, constatând, că există un conflict negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a trimis dosarul la Curtea de Apel Piteşti, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Curtea de Apel Piteşti, soluţionând conflictul negativ de competenţă, a stabilit prin sentinţa civilă nr. 41/F/CC competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Civilă.

La 8 aprilie 2016 prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că şi-a micşorat cuantumul obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei doar la plata sumei de 1820,43 RON reprezentând contravaloarea facturii de penalităţi nr. 17944/23.03.2016, calculate pentru neplata la scadenţă a contravalorii contribuţiei pentru cogenerare de înaltă eficienţă în baza contractului x/08.04.2011 precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 336 din 25 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, s-a admis cererea astfel cum a fost precizată, fiind obligată pârâta S.C. A. S.A. să plătească reclamantei suma de 1820,43 RON, reprezentând contravaloare penalităţi.

La 31 octombrie 2018, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 336/2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7759,05 RON, arătând că instanţa a omis să se pronunţe pe acest capăt de cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 439/2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, s-a respins ca nefondată cererea de completare a sentinţei civile nr. 336 din 25 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Argeş, formulată de reclamanta Compania Naţionala de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A..

În motivarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat iniţial prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 415.405,05 RON, pentru care a achitat o taxă judiciară în sumă de 7759,05 RON. Ulterior, respectiv la 8 aprilie 2016, reclamanta şi-a micşorat câtimea pretenţiilor la suma de 1820,43 RON, iar taxa de timbru aferentă acestei sume s-a stabilit la suma de 132,4 RON. Instanţa a hotărât că nu poate obliga pârâta nici la această sumă în conformitate cu dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., deoarece acesta a recunoscut pretenţiile reclamantului înainte de primul termen de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 336/2018 a declarat apel reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A., solicitând admiterea acestuia şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.759,05 RON, taxă de timbru achitată în dosar şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de proces.

Prin decizia nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva sentinţei nr. 336 din 25 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015.

În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 - 444 C. proc. civ.

Prin urmare, în ipoteza în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, inclusiv a celui vizând cheltuielile de judecată, partea interesată este obligată să solicite completarea hotărârii în condiţiile art. 444 C. proc. civ., neavând deschisă calea apelului în acest scop.

Văzând omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de acordare a cheltuielilor, precum şi faptul că ulterior s-a solicitat completarea hotărârii în conformitate cu art. 444 C. proc. civ., iar instanţa a soluţionat cererea prin sentinţa nr. 439/4.12.2018, instanţa de apel a constatat că această cale ordinară de atac este inadmisibilă, în condiţiile în care s-a solicitat cenzurarea unei măsuri pe care instanţa nu a dispus-o prin sentinţa nr. 336/2018.

La 18 iunie 2019, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

S-a învederat că instanţele de fond nu au verificat pretenţiile reclamantei prin prisma temeiului de drept invocat, denaturând înţelesul actelor deduse judecăţii, cauza cererii şi adevărul juridic.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 442 - 446 C. proc. civ., prin raportare la art. 454, respectiv art. 1522 - art. 1523 alin. (2) lit. c) C. civ.

În opinia recurentei, motivele de nelegalitate au în vedere neregularităţi de ordin procedural care atrag sancţiunea nulităţii, în condiţiile art. 425 C. proc. civ., respectiv producerea unei vătămări, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, respectiv a hotărârii atacate, conform art. 175 C. proc. civ.

S-a mai arătat că potrivit dispoziţiilor art. 477 C. proc. civ. instanţa de apel este ţinută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt şi de drept invocate în faţa primei instanţe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Recurenta a învederat că tribunalul a admis acţiunea precizată de reclamantă, obligând pârâta să plătească suma de 1820,43 RON, reprezentând contravaloarea facturilor de penalităţi, instanţa omiţând să se pronunţe şi asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, având în vedere soluţia incompletă pronunţată de Tribunalul Argeş prin sentinţa nr. 336 din 25 septembrie 2018, reclamanta a depus la 31 octombrie 2018 o cerere de completare a hotărârii, iar prin recursul pendinte s-au formulat critici împotriva hotărârilor pronunţate în cauză sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată solicitate şi dovedite în cauză.

S-a apreciat că în speţă sunt incidente prevederile art. 454 C. proc. civ., în sensul că, deşi pârâta a recunoscut pretenţiile reclamantei înainte de primul termen de judecată, nu poate fi scutită de la plata cheltuielilor de judecată, deoarece a fost pusă în întârziere prin somaţia nr. 36932/8.10.2015 aceasta beneficiind de un termen de 15 zile de la data primirii notificării.

Astfel, fiind de drept în întârziere, s-a susţinut că pârâtei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1522 alin. (5) C. civ. referitoare la plata într-un termen rezonabil, pentru a putea fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată.

La 24 iulie 2019, intimata-pârâtă A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 445 C. proc. civ., potrivit cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444 C. proc. civ.

Totodată, intimata a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recursul nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a soluţiei pronunţate de instanţa de apel, în sensul respingerii obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.759,05 RON, precum şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, în fond, apel şi recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părţile formulând puncte de vedere.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020 au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă A. S.A., prin întâmpinare.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte a reţinut că decizia atacată face parte din categoriile de hotărâri prevăzute de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs iar excepţia nulităţii recursului a fost reţinută ca neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de recurs au fost invocate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin aceeaşi încheiere, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Totodată, s-a constatat suspendată judecata de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 şi al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Înalta Curte, la termenul din 13 octombrie 2020, după repunerea pe rol a cauzei, a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Prin apelul exercitat împotriva sentinţei nr. 336 din 25 septembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a solicitat admiterea acestuia şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.759,05 RON, taxă de timbru achitată în dosar având în vedere că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.

Prin decizia atacată cu prezentul recurs, instanţa de apel a respins apelul ca inadmisibil reţinând că, potrivit art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 - 444 C. proc. civ.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţele de fond nu i-au verificat pretenţiile prin prisma temeiului de drept invocat, fiind interpretate greşit dispoziţiile art. 442 - 446 C. proc. civ., prin raportare la art. 454 C. proc. civ., respectiv art. 1522 - art. 1523 alin. (2) lit. c) C. civ.

Criticile sunt nefondate având în vedere că cererile asupra cărora instanţele nu s-au pronunţat sunt supuse procedurii obligatorii prevăzute de art. 445 C. proc. civ. în ceea ce priveşte posibilitatea completării hotărârii.

Soluţia este justificată de faptul că, prin intermediul căilor de atac, nu se pot cenzura decât aspectele care au format obiectul analizei instanţelor inferioare, or, completarea unei hotărâri vizează aspecte asupra cărora nu s-au pronunţat instanţele, prin urmare controlul judiciar nu se poate exercita.

Având în vedere că recurenta-reclamantă a suspus controlului judiciar exercitat de instanţa de apel pronunţarea asupra unei cereri care nu a primit rezolvare în faţa primei instanţe, în mod corect a fost respins apelul ca inadmisibil reţinându-se că partea nu are deschisă calea de atac a apelului în această situaţie întrucât există o procedură specială obligatorie reglementată de art. 442-445 C. proc. civ. de la care nu se poate deroga.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În aceste condiţii, criticile privind aspectele de fond cu privire la temeinicia cererii de acordare a cheltuielilor de judecată vor fi înlăturate întrucât acestea nu pot fi invocate decât în cadrul procedurii prevăzute de art. 442-445 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei nr. 239/A-COM din 18 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,13 octombrie 2020.