Constitutional exception over undefined limitation period in association of owners law fails for lack of causal nexus with case resolution

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 4 august 2015 sub nr. x/2015*, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F. şi G. a solicitat instanţei să dispună anularea hotărârii adunării generale a proprietarilor din data de 2 februarie 2015, considerată emisă cu încălcarea Legii nr. 230/2007.

Prin sentinţa nr. 138 din 27 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia tardivităţii. Totodată, a fost admisă cererea având ca obiect "anulare act" formulată de reclamantul A. şi s-a dispus anularea Hotărârii adunării generale a proprietarilor din cadrul B. din data de 2 februarie 2015.

În esenţă, s-a reţinut că prin această hotărâre reclamantul fost ales preşedinte al acestei asociaţii, nefiind contestată, iar pârâtul C., deşi nu mai deţinea funcţia de preşedinte al B. din data de 20 februarie 2014, a convocat Adunarea Generală a Asociaţiei în şedinţă extraordinară pentru data de 23 ianuarie 2015 şi ulterior, pentru data de 2 februarie 2015.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B., prin preşedinte.

Prin încheierea din 29 martie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 230/2007.

În motivarea soluţiei, instanţa a apreciat că se impune respingerea cererii, în temeiul art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, apreciindu-se că nu poate fi invocată excepţia de neconstituţionalitate cu privire la întreaga Lege nr. 230/2007, în sensul că aceasta ar avea o înrâurire asupra cauzei.

Prin aceeaşi încheiere s-a amânat pronunţarea asupra apelului, în vederea soluţionării cererilor de recuzare formulate de C. şi de către avocat H. pentru apelanta-pârâtă B., precum şi pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise.

Prin decizia nr. 120 din 12 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâţii B., prin preşedinte C., D., E., F.. A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de I.. Au fost obligaţi pârâţii C., D., E., F. şi G., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către A., în cuantum de 500 RON.

În considerentele acestei hotărâri, cu privire la motivul de apel vizând respingerea de către prima instanţă a excepţiei tardivităţii cererii, instanţa de apel a reţinut că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 670/2011 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 şi s-a constatat că sintagma "de la adoptarea acesteia" este neconstituţională. Din întreaga motivare a deciziei nr. 670/2011 a Curţii Constituţionale rezultă că acest termen de 45 zile începe să curgă de la data când petentul a luat cunoştinţă în mod efectiv de hotărârea pe care o contestă, fie prin comunicarea în scris prevăzută de art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, fie prin alte mijloace.

Împotriva încheierii din 29 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a declarat recurs petenta B..

În cadrul motivelor de recurs, recurenta a susţinut că, în dezacord cu motivarea soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale, reţinute prin încheierea atacată, consideră că, după decizia nr. 670/2011 a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională sintagma "de la adoptarea acesteia"din cadrul art. 26 din Legea nr. 230/2007, întreaga lege a devenit neconstituţională deoarece legiuitorul nu a remediat această chestiune în 45 de zile ceea ce a atras abrogarea de drept a art. 26 în integralitatea sa.

Consecinţa declarării necosntituţionale a sintagmei menţionate este aceea că nu se cunoaşte momentul de la care curge termenul de 45 de zile în care pot fi atacate hotărârile Adunării generale ale asociaţiei de proprietari care sunt contrare legii. În opinia recurentei lipsa precizării momentului de la care începe să curgă termenul de 45 de zile permite o practică neunitară a instanţelor.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa desfiinţării încheierii atacate, iar, în rejudecare, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 230/2007.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2019, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, acestea neînţelegând să îşi exercite acest drept.

Prin încheierea din 17 septembrie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii din 29 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019 a fost suspendată judecata recursului în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsura suspendării fiind menţinută prin încheierea din 3 martie 2020.

Înalta Curte, la termenul din 13 octombrie 2020, după repunerea cauzei pe rol, a luat în examinare recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Prin încheierea atacată, Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a întregii Legi nr. 230/2007, în baza art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, cu motivarea că nu se poate reţine că întreaga lege ar avea înrâurire asupra cauzei.

Cu titlu prelabil, Înalta Curte reţine că obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum a fost formulat de petentă, este neconstituţionalitatea Legii nr. 230/2007 în integralitatea sa, astfel că din această perspectivă va fi analizat recursul.

Pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ: excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial; excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Pe baza acestor consideraţii teoretice, în speţă, se constată că, prin excepţia de neconstituţionalitate formulată, petenta a apreciat că dispoziţiile Legii nr. 230/2007 sunt neconstituţionale în integralitatea lor.

Examenul legăturii cu cauza se face prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală o are în speţă.

Petenta a susţinut că, după pronunţarea deciziei nr. 670/2011 a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională sintagma "de la adoptarea acesteia" din cadrul art. 26 din Legea nr. 230/2007, întreaga lege a devenit neconstituţională deoarece legiuitorul nu a remediat această chestiune în 45 de zile ceea ce a atras abrogarea de drept a art. 26 în integralitatea sa.

Pentru a admite însă cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa, în faţa căreia a fost invocată, nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional şi nici cu aspecte de interpretare a dispoziţiilor legale dintr-o perspectivă proprie a petentei.

Deşi petenta a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate vizează întreaga Lege nr. 230/2007, aceasta justifică demersul judiciar de sesizare a Curţii Constituţionale doar din perspectiva soluţionării excepţiei tardivităţii formulării acţiunii în anularea hotărârii asociaţiei de proprietari, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de sesizare întrucât Legea nr. 230/2007 nu are legătură cu cauza din perspectiva tuturor textelor de lege din cuprinsul acesteia, astfel cum corect a reţinut Curtea de Apel Suceava.

În concluzie, în cauza de faţă nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate.

Drept urmare, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârâta B. împotriva încheierii din 29 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii din 29 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,13 octombrie 2020.