Appeal annulled as unstamped for failure to pay court fees on increased damages claim.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 16 ianuarie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta E. prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi intervenientul forţat F., ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 400.000 RON cu titlu de daune morale, respectiv: 250.000 RON pentru A., 50.000 RON pentru B., 50.000 RON pentru D. si 50.000 RON pentru C., precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi urătoarele C. civ.

Prin precizarea formulată la data de 04 iunie 2018, Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a arătat faptul că, în calitate de mandatar legal al asiguratorilor din străinătate care eliberează documente de asigurare Carte Verde valabile pe teritoriul României, a desemnat societatea G. pentru a reprezenta în România interesele societăţii de asigurare H. din Belgia.

Prin sentinţa civilă nr. 104/PI/07.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Tribunalul Timiş, secţia a II-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare H., prin mandatar Societatea G. S.R.L., şi cu intervenientul forţat F., obligând pârâta la plata, cu titlu de daune morale, către reclamantul A. a sumei de 55.000 RON, către reclamantul B. a sumei de 5.000 RON, către reclamantul C. a sumei de 5.000 RON, iar către reclamanta D. a sumei de 5.000 RON, fiind respinse restul pretenţiilor reclamanţilor. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantul A. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 104/PI/07.02.2019 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018 au declarat apel reclamanţii A., B., C. şi D., solicitând modificarea ei în parte, iar în rejudecare să se dispună majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 799/A din 23 octombrie 2019 a respins apelul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D., împotriva sentinţei civile nr. 104/PI/07.02.2019 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta intimată Societatea de Asigurare H., reprezentată de Societatea G. S.R.L. Bucureşti, şi intervenientul forţat F..

Împotriva deciziei civile nr. 799/A din 23 octombrie 2019 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă au declarat recurs reclamanţii A., B., C. şi D..

În introducerea memoriului de recurs, recurenţii-reclamanţi prezintă succint parcursul procesual al cauzei.

În ceea ce priveşte temeiul de drept al recursului, recurenţii-reclamanţi invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. se susţine că decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că motivele lipsesc sau sunt insuficiente.

Recurenţii apreciază că această motivare a instanţei de apel echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

În susţinere se arată că instanţa de apel nu a analizat probele care au fost administrate şi nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă.

În mod concret, susţin recurenţii că instanţa de apel a făcut o motivare cu totul generică, mulţumindu-se a face trimiteri la speţe similare fără însă a analiza în concret piesele dosarului de faţă.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii critică hotărârea instanţei de apel sub aspectul cuantumului extrem de redus al despăgubirilor acordate în raport cu suferinţa avută în urma accidentului rutier.

Se susţine că ambele instanţe au reţinut culpa reclamanţilor în cauzarea accidentului rutier, întrucât nu au purtat centuri de siguranţă. Singurul vinovat exclusiv este intervenientul, iar procesul-verbal semnat de reclamantul A., în stare de semiconştienţă nu face dovada existenţei culpei.

Astfel cum a rezultat din proba testimonială şi proba cu înscrisuri, întreaga familie a suferit vătămări grave, însă şi sub acest aspect instanţa de apel reţine că nu au fost administrate probe.

La aprecierea despăgubirilor, recurenţii solicită ca instanţa să aibă în vedere durerile fizice suferite la momentul producerii accidentului, dar şi ulterior ca urmare a leziunilor traumatice grave şi a complicaţiilor apărute.

Recurenţii fac trimitere la directivele Consiliului Europei şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform cărora prejudiciul de agrement se impune a fi indemnizat, acest drept fiind consacrat prin rezoluţia 75-7 a Consiliului Europei.

Un alt aspect menţionat de recurenţi se referă la trauma psihică încercată ca urmare a accidentului rutier, solicitând ca pricina să fie reanalizată în raport de toate efectele globale pe care le-a produs accidentul.

Pentru toate aceste considerente, recurenţii solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar majorarea sumei acordată cu titlu de daune morale.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 25 iunie 2020, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula cererea de recurs ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Dispoziţiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 ale O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A. obligaţia de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.502,50 RON, iar recurenţilor-reclamanţi B., C. şi D. obligaţia de a plăti în solidar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 975,50 RON.

Prin cererea înregistrată la 10 februarie 2020, recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de la 20 februarie 2020.

Împotriva încheierii de la 20 februarie 2020, recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea de la 26 mai 2020.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Înalta Curte, constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat şi că părţile nu s-au conformat obligaţiilor ce le reveneau, deşi s-a pus în vedere acestora să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 2.502,50 RON şi respectiv 975,50 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosar.

În aceste condiţii devin incidente dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu art. 197 C. proc. civ., care stabilesc că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrag anularea cererii.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) şi art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrată a cererii de recurs.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează a proceda la anularea ca netimbrată a cererii de recurs formulată de recurenţii-reclamanţi D., B., C. şi A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., B., C. şi A. împotriva deciziei civile nr. 799/A din 23 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA DE ASIGURARE H. (FOSTĂ E.) - REPREZENTATĂ DE SOCIETATEA G. S.R.L. BUCUREŞTI şi intimatul-intervenient F., ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2020.