Inadmissibility of appeal against review dismissal where constitutional unconstitutionality invoked as substantive review ground rather than preliminary issue
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the debtor company against the appellate decision of June 16, 2020, thereby leaving intact the refusal to admit the review petition and the earlier first-instance judgment ordering the company’s bankruptcy. The dispute centered on a review action brought by an insolvent limited liability company to overturn a final appellate decision that had rejected its reorganization plan, where the company had purported to raise constitutional exceptions against specific provisions of the Insolvency Law (Law No. 85/2006) as grounds for review rather than as a preliminary legal issue. The decisive legal basis for the dismissal was the finding that the lower court had not actually rendered a separate decision on the request to refer the question to the Constitutional Court, but had instead analyzed the constitutional claims as substantive grounds for the review petition; consequently, the appeal failed to meet the admissibility conditions required for challenging a decision on the referral of a constitutional exception, in accordance with Article 29 of Law No. 47/1992 and Articles 486 and 488 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 85/2006, art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, art. 513 din C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 3 alin. (1) pct. 21 lit. b) din Legea nr. 85/2006; Inadmissibility of appeal against review dismissal where constitutional unconstitutionality invoked as substantive review ground rather than preliminary issue: Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 819 din 14.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare şi în temeiul art. 102 alin. (3) coroborat cu art. 107 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului A. S.R.L.., în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului şi s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare, a numit lichidator judiciar provizoriu pe B. şi C., cu atribuţiile prevăzute de art. 25 din lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel S.C. A. S.R.L. prin administrator special D., prin care a solicitat să se constate că se impune confirmarea planului de reorganizare propus de A. si votat in şedinţa Adunării generale a creditorilor din 02.03.2017.
Prin decizia civilă nr. 1137/25.06.2019 Curtea de apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul formulat.
Apelanta A. S.R.L., prin administrator special D., a formulat cererea de revizuire a deciziei 1137 din 25.06.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, invocând art. 509 alin. (1) pct. 1), art. 511 alin. (1) pct. 1) si alin. (4) prin raportare la prevederile art. 513 din C. proc. civ., cu incidenţa dispoziţiilor Legea nr. 85/2006, susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor aspecte solicitate ori a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, in detrimentul aspectelor de fapt si de drept demonstrate de subscrisa cu înscrisuri, aspect care determină desfiinţarea in tot a hotărârii instanţei de apel in raport de motivele de revizuire invocate, dând eficienta celor solicitate.
Prin decizia civilă nr. 595/A din 16 iunie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. prin administrator apecial D., împotriva deciziei civile nr. 1137 din data de 25.06.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013.
Împotriva deciziei civile nr. 595/A din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a formulat recurs A. S.R.L. prin administrator special D..
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 486 şi 488 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta critică decizia recurată sub aspectul modalităţii în care instanţa investită cu soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a dispus citarea părţilor, în sensul încălcării acestora, fără a da posibilitatea părţilor să depună un punct de vedere în raport de excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
În continuare, recurenta reiterează argumentele prezentate în sprijinul întrunirii condiţiilor de admisibilitate ale sesizării Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea deciziei pronunţată de instanţa de revizuire, sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţinale.
Intimatele E. şi F. S.A. au formulat în combaterea recursului întâmpinări, prin care au invocat pe cale de excepţie, inadmisibilitatea recursului şi nulitatea acestuia, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând condiţiile de admisibilitate ale căii de atac a recursului reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt îndeplinite.
În acest sens, instanţa supremă reţine că, recurenta A. S.R.L. prin administrator special D. a invocat prin cererea completatoare a cererii de revizuire două excepţii de neconstituţionalitate, respectiv a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) 1 din Legea nr. 85/2006 şi a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 21 lit. b) din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din data de 16.06.2020, la interpelarea instanţei, prin avocat, recurenta a arătat că ar mai fi o chestiune prealabilă, incidentală în cauză, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea Curţii Constituţionale nr. 47/1992, având în vedere faptul că, prin motivele de revizuire astfel cum ele au fost completate în interiorul termenului prevăzut de art. 511 alin. (1), penultimele motive de revizuire vizează aspecte prin care a invocat excepţii de neconstituţionalitate.
Instanţa, faţă de propriile susţineri ale recurentei, în sensul că neconstituţionalitatea a fost invocată drept motiv în cererea de revizuire, pune în vedere părţii să precizeze dacă excepţia de neconstituţionalitate este o chestiune prealabilă, care să fie soluţionată de instanţă în acest moment sau este un motiv care să fie analizat odată cu fondul, după o eventuală constatare a cererii ca admisibilă, ca formulată în termen, ca întemeiată.
Revizuenta, prin avocat, arată că este un motiv de revizuire.
În ceea ce priveşte critica recurentei dezvoltată prin memoriul de recurs referitoare la faptul că instanţa de revizuire a încălcat prevederile legale de citare a părţilor în vederea formulării unui punct de vedere în raport de excepţiile de neconstituţionalitate invocate, Înalta Curte constată că la termenul la care a fost depusă completarea la revizuire, Curtea de Apel a acordat termen pentru a fi citate părţile, şi cu copie de pe cererea completatoare în care era invocată această neconstituţionalitate.
În acest sens instanţa a reţinut că părţile nu au depus punct de vedere, ceea ce nu impune recitarea pentru a răspunde la cererea deja comunicată.
În acest context, se reţine că deşi recurenta a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) 1 din Legea nr. 85/2006 şi art. 3 alin. (1) pct. 21 lit. b) din Legea nr. 85/2006, iar ulterior a adus clarificări orale în sensul precizării că aceste excepţii reprezintă motive ale cererii de revizuire, motiv pentru care acestea nu au făcut obiectul analizei din punct de vedere al verificării condiţiilor de admisibilitate a sesizării conform art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
De altfel, prin dispozitivul deciziei civile nr. 595/A din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa nu a pronunţat o soluţie în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 C. proc. civ. hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. S.R.L. prin administrator special D. împotriva deciziei civile nr. 595/A din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL D. împotriva deciziei civile nr. 595/A din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2020.