Peremption of appeal for challenge to arbitral award in labor dispute

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat Curţii de Apel Bucureşti anularea hotărârii arbitrale nr. 332/31.08.2017 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28.02.2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VII - a pentru cauze privind litigii de muncă şi asigurări sociale.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr. 332/31.08.2017 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal în dosarul nr. x/2017, în favoarea secţiei civile - complet specializat litigii cu profesioniştii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă prin sentinţa civilă nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 a respins excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii în anularea sentinţei arbitrale.

Faţă de dispoziţiile art. 608 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 592 alin. (1) C. proc. civ. a admis excepţia decăderii din dreptul de a mai invoca dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. civ.

A respins pentru aceste motive acţiunea în anularea sentinţei arbitrale, nr. 332/31.08.2017 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal în dosarul nr. x/2017, formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimata B..

Împotriva sentinţei nr. 78 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă a declarat recurs recurenta A. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 31.07.2018 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii excepţiei decăderii din dreptul de a mai invoca dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a) şi b) şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea motivului de casare invocat, recurenta a arătat că sentinţa este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 608 alin. (2) C. proc. civ.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 608 alin. (2) şi 592 alin. (1) C. proc. civ. se poate observa că legiuitorul face o enumerare expresă şi limitativă a motivelor/excepţiilor ce trebuiesc invocate până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în procedura arbitrală şi a căror neinvocare atrage inadmisibilitatea unei acţiuni în anulare.

Inadmisibilitatea acţiunii în anulare este determinată de patru situaţii şi anume, validitatea convenţiilor, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii arbitrale.

Recurenta susţine că în prezenta speţă acţiunea în anulare a recurentei era întemeiată pe mai multe motive, doar motivul 1 şi 3 putând fi circumscrise dispoziţiilor art. 608 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, admiterea excepţiei invocate din oficiu de către instanţă trebuia să aibă ca efect doar inadmisibilitatea acestor două motive, nu a întregii acţiuni în anulare, instanţa fiind obligată să se pronunţe pe celelalte trei motive invocate şi detaliate.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Prin încheierea din data de 09 mai 2019 recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis în principiu.

Înalta Curte, constatând lipsa nejustificată a recurentei de la dezbateri, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 24 octombrie 2019, suspendarea judecării recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

De la 24 octombrie 2019 şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

În urma referatului întocmit la data de 24 iulie 2020, s-a pus în discuţie necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului şi urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţa de faţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2020.