Incompatibility of judge hearing successive appeals after remand for retrial

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra recursului formulat:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 09 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apelantul-pârât A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător B., întemeiată pe dispoziţiile art. 47 C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de recuzare.

Împotriva încheierii din 16 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal petentul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., în susţinerea căruia, s-a arătat, în esenţă, că soluţia de respingere a cererii de recuzare este greşită, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1 şi art. 45 C. proc. civ.

Sub un prim aspect se susţine că deşi cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 45 C. proc. civ., instanţa a ignorat şi nu a analizat dispoziţiile art. 45 C. proc. civ., motivând sumar cererea în raport de celelalte două temeiuri de drept invocate.

Cererea de recuzare a fost formulată întrucât judecătorul recuzat a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de chemare în judecată şi a trimis cauza spre rejudecare, dispunând administrarea probei cu expertiză contabilă.

Recurentul arată că judecătorul recuzat a formulat cerere de abţinere prin care a menţionat că se află în situaţia în care trebuie să reaprecieze aceeaşi situaţie de fapt şi de drept din primul ciclu procesual.

Se mai susţine că invocarea de către instanţa care a soluţionat cererea de recuzare a dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. nu prezintă relevanţă, în situaţia în care în al doilea ciclu procesual instanţa nu a dispus probe suplimentare, reanalizând situaţia de fapt pe baza probelor administrate în primul ciclu procesual.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor la 28.05.2020.

Prin încheierea din data de 16.07.2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia în şedinţă publică.

În cadrul examenului de legalitate care priveşte decizia instanţei de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prealabil, instanţa supremă reţine că cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., aceasta fiind ulterior reîncadrată de către recurent în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de interpretarea eronată a dispoziţiilor legale invocate, respectiv, art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1 şi art. 45 C. proc. civ.

Criticile recurentului vizează ipoteza prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că judecătorul recuzat a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat hotărârea în primul ciclu procesual şi a dezlegat aceleaşi aspecte reluate de către apelanţi în motivele de apel.

Recurentul face trimitere şi la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., privind incompatibilitatea judecătorului care a şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

De asemenea a invocat şi dispoziţiile art. 45 C. proc. civ., privind incompatibilitatea absolută.

Se mai arată că pentru aceleaşi motive invocate în cererea de recuzare, judecătorul recuzat a formulat cerere de abţinere, respinsă fără motivarea soluţiei.

Analizând interpretarea eronată a textelor legale invocate raportat la situaţia dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. reglementează cazul de incompatibilitate absolută în situaţia în care judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare.

Există cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în situaţia în care pronunţării unei hotărâri judecătoreşti prin care instanţa este dezinvestită, iar judecătorul cauzei participă la judecarea cauzei în căile de atac.

În speţa de faţă, d-na judecător B. a participat la soluţionarea deciziei nr. 48/A-C din 17.01.2018 prin care Curtea de Apel Piteşti a admis apelul reclamantei C., lichidator judiciar al Casei de Ajutor Reciproc din Învăţământ şi a trimis cauza spre rejudecare.

Împotriva sentinţei civile nr. 196 din 12.02.2019 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în rejudecare au formulat apel pârâţii, cauza fiind repartizată aceluiaşi complet de judecată.

Nu există incompatibilitate în situaţia în care, în aceeaşi pricină, unui judecător care a soluţionat un apel îi este repartizat spre soluţionare un al doilea apel declarat împotriva hotărârii pronunţate în etapa rejudecării după anularea sau casarea cu trimitere.

Pentru aceste motive, judecătorii care au pronunţat prima soluţie în apel nu sunt incompatibili absolut, acesta fiind motivul pentru care cererea de abţinere formulată de d-na judecător B. a fost respinsă sub acest aspect.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se reţine că acest caz de incompatibilitate vizează antepronunţarea în legătură cu soluţiile ce pot fi pronunţate în pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare.

Din analiza incidenţei acestui motiv de incompatibilitate se reţine că nu a rezultat că judecătorul recuzat şi-ar fi spus părerea cu privire la apelul exercitat de pârâţi în al doilea ciclu procesual. Dezlegarea anumitor chestiuni în cadrul apelului din primul ciclu procesual, nu echivalează cu antepronunţarea asupra soluţiei finale, ceea ce nu conduce la existenţa motivului de incompatibilitate vizând antepronunţarea.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 45 C. proc. civ. se constată că aceste prevederi nu sunt incidente, având în vedere că în cauză nu a fost pronunţată o hotărâre cu nerespectarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea absolută, fiind respinse atât cererea de abţinere formulată de judecătorul recuzat, cât şi cererea de recuzare formulată de petent.

Având în vedere faptul că obiectul recursului vizează incidentul procedural care vizează soluţionarea cererii de recuzare, criticile invocate de către recurent cu privire la fondul cauzei nu pot fi analizate în această etapă procesuală.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii D., E., F., G., H., I., CASA DE AJUTOR RECIPROC AL SALARIAŢILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNT - J. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. S.P.R.L., K., L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2020.