Appeal over refusal to refer unconstitutionality exception dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed against the civil decision no. 83/2020 of the Pitești Court of Appeal, which had previously rejected the request to refer to the Constitutional Court an exception of unconstitutionality of art. 52(1) of Law no. 304/2004; the challenged decision remains in force. The dispute arose in a revision proceeding against a pension decision, where the appellant had sought to challenge the composition of the bench, and the contested order concerned the refusal to refer the constitutional question. The High Court held that the Court of Appeal had not exceeded its powers, because under art. 29(5) of Law no. 47/1992 the court may assess the admissibility of the exception before referral, and that the alleged lack of connection between the challenged provision and the case was correctly found, as the appellant failed to show how the bench composition could affect the resolution of the recusal appeal; thus no ground for cassation under art. 488(1)(5) of the Civil Procedure Code was established.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ, art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 29 din Legea nr. 47/1992; Appeal over refusal to refer unconstitutionality exception dismissed as unfounded: Prealabil, trebuie subliniat că recurentul nu a indicat temeiul juridic al recursului declarat, însă, calea de atac vizând modul în care a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, acesta poate fi circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât dispoziţiile legale pretins nesocotite - art. 29 din Legea nr. 47/1992 - sunt norme de drept procesual, reglementând condiţiile de exercitare şi mecanismul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020
Analizând actele de la dosar şi încheierea recurată, constată şi reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă la 28 februarie 2019 sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş, revizuirea deciziei civile nr. 5327 din 4 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
La 9 septembrie 2019, A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului C9 apel, întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin încheierea din 17 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalului Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de recuzare.
Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurs care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub nr. x/2019/a2.
La 9 iunie 2020, petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
Prin decizia civilă nr. 83/2020 din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins excepţia de neconstituţionalitate, precum şi excepţiile nelegalităţii şi nulităţii ca inadmisibile. A admis recursul revizuentului şi a casat încheierea din 17 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, fiind trimisă cauza pentru rejudecare tribunalului.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, A. a declarat recurs la 12 iunie 2020, precizând că motivele de recurs le va depune printr-un memoriu separat.
Ulterior, la 10 iulie 2020 recurentul a depus la dosarul cauzei un memoriu de recurs, prin care a arătat că instanţa nu avea posibilitatea legală de a îi respinge excepţia de neconstituţionalitate şi că soluţia este dată cu nesocotirea art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, care prevede că instanţa de judecată se pronunţă printr-o încheiere motivată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nicidecum asupra unei chestiuni care revine, prin lege, în competenţa Curţii Constituţionale.
Recurentul a mai susţinut că instanţa a apreciat greşit asupra cerinţei referitoare la excepţie şi la legătura cu obiectul dedus judecăţii, iar considerentele reţinute excedează vădit dispoziţiile art. 29 alin. (6) din legea nr. 47/1992, întrucât dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 vizează tocmai modul de stabilire a compunerii completului de judecată.
Analizând recursul declarat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prealabil, trebuie subliniat că recurentul nu a indicat temeiul juridic al recursului declarat, însă, calea de atac vizând modul în care a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, acesta poate fi circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât dispoziţiile legale pretins nesocotite - art. 29 din Legea nr. 47/1992 - sunt norme de drept procesual, reglementând condiţiile de exercitare şi mecanismul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
O primă chestiune pusă în discuţie de către recurent vizează soluţia din dispozitivul încheierii recurate cu privire la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în contextul în care singura dispoziţie pe care o putea pronunţa instanţa era cea de sesizare sau nu a Curţii Constituţionale.
Procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate presupune parcurgerea a două etape distincte: cea judecătorească, premergătoare, constând în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cadrul unui proces aflat pe rolul unei instanţe, pronunţarea asupra acestui incident şi, în măsura în care excepţia îndeplineşte condiţiile legale, sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată învestită; cea de-a doua este etapa de contencios constituţional propriu-zis, care constă în soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.
În cauză, chiar dacă dispozitivul încheierii recurate conţine dispoziţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, această soluţie nu este fundamental contrară legii, întrucât dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevăd in terminis că instanţa de judecată are posibilitatea de a aprecia asupra admisibilităţii acestei excepţii din perspectiva prescripţiilor impuse de alin. (1), (2) sau (3) ale aceluiaşi articol.
În acest context trebuie interpretată măsura adoptată prin exprimarea improprie privitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, care poate fi încadrată în sfera erorilor materiale şi din perspectiva considerentelor deciziei atacate, în care curtea de apel reţine în mod expres inadmisibilitatea excepţiei, fiind de domeniul evidenţei că măsura criticată pe care a pronunţat-o curtea de apel a produs acelaşi efect ca şi cea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, anume prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Din perspectiva acestor argumente nu se poate reţine încălcarea atribuţiilor instanţei de contencios constituţional, câtă vreme instanţa de apel s-a oprit la examinarea condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale, fără a face propria evaluare a conformităţii textului legal contestat cu prevederile legii fundamentale, critica astfel configurată neputând fi primită şi urmând a fi înlăturată.
Cea de-a doua critică se referă la greşita apreciere a instanţei sub aspectul lipsei legăturii cu cauza a textului legal contestat.
În analiza cerinţei legăturii dintre cauză şi incidenţa dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate se invocă, curtea de apel a efectuat o examinare corectă şi legală a condiţiei prevăzute de legiuitor, Înalta Curte constatând că obiectul recursului în cadrul căruia a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale vizează greşita dispoziţie de respingere a cererii de recuzare fundamentată pe art. 41 C. proc. civ., iar motivele de recurs dezvoltate nu conţin argumente referitoare la art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 şi nici aspecte legate de compunerea completului de judecată; din acest punct de veder, trebuie subliniat că acest aspect a fost reţinut în mod judicios de curtea de apel, care a subliniat în mod legal că sesizarea de neconstituţionalitate nu are aptitudinea de a influenţa soluţionarea recursului şi că aceasta vizează o problemă pur teoretică.
În plus, instanţa supremă constată că nici în cadrul recursului de faţă nu se circumstanţiază existenţa acestei legături cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare şi nici nu se argumentează în ce fel compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de recuzare ar fi influenţat soluţia dată acestei cereri.
Prin urmare, în considerarea argumentelor ce preced, reţinând că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 au fost corect aplicate, Înalta Curte apreciază că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 83/2020 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, cu privire la dispoziţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2020.