Insufficient motivation of positive res judicata effect in collective labor agreement dispute

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 30/2020 din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 786 din 28 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, revizuenţii au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curţii de apel.

În motivarea recursului, au susţinut că autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost invocată în faţa instanţei de apel nu în sens procedural, ci ca o apărare de fond, fiind evocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenţii au redat considerentele în care curtea de apel a apreciat asupra autorităţii de lucru judecat şi s-au întrebat dacă acestea sunt suficiente pentru a considera că instanţa a analizat apărarea privind efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Au mai susţinut recurenţii că instanţa s-a referit la o chestiune diferită de cea invocată de ei, în sensul că instanţa menţionează autoritatea de lucru judecat a considerentelor hotărârii, deşi ei au invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în ansamblu, adică a dispozitivului însuşi sprijinit pe considerente şi au arătat că prin această hotărâre Tribunalul Galaţi s-a pronunţat chiar cu privire la valabilitatea art. 43 din contractul colectiv de muncă la momentul concedierilor colective, iar considerentele lămuresc de ce instanţa apreciază ca neîntemeiată acţiunea formulată S.C. D. S.A. de constatare a ineficacităţii art. 43 din contractul colectiv de muncă pe anul 2018, cu interesul de a fi exonerată de obligaţia de plată a salariilor compensatorii.

În continuare, au mai relevat faptul că instanţa nu a analizat efectiv conţinutul sentinţei civile nr. 976/2018 a Tribunalului Galaţi prin comparaţie cu problema analizată în speţa de faţă, pentru a arăta prin ce diferă chestiunea dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2018 de cea pentru care instanţa a decis să respingă acţiunea în prezenta cauză.

Cu privire la decizia dată în apel, a cărei revizuire se solicită, recurenţii au arătat că simpla concluzie că nu va fi reţinută autoritatea de lucru judecat a considerentelor hotărârii invocate, întrucât acestea nu statuează asupra aspectelor relevante în cauză, nu reprezintă decât o susţinere teoretică, iar nu o analiză efectivă a apărării sub acest aspect. Aceasta, susţin recurenţii, nu corespunde exigenţelor impuse de art. 22 alin. (6), coroborat cu art. 6 alin. (1) şi cu art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., norme care instituie obligaţia instanţei să analizeze şi să se pronunţe asupra tuturor cererilor şi apărărilor părţilor, fiind necesar a se arăta în cuprinsul hotărârii "atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Dreptul la un proces echitabil, afirmă recurenţii, implică, atât din perspectiva dreptului intern, cât şi din cea a art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului îndatorirea instanţei de a asculta efectiv părţile şi de a le analiza apărările şi, după cum se reţine constant în jurisprudenţa C.E.D.O, scopul Convenţiei este garantarea unor drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice sau iluzorii.

În acest context, recurenţii susţin că a pretinde că argumentele expeditive ale Curţii de Apel Galaţi din cuprinsul deciziei nr. 786 din 28 noiembrie 2019 privind irelevanţa în cauză a considerentelor sentinţei invocate ar reprezenta o analiză efectivă a apărării recurenţilor, aptă de a înlătura posibilitatea revizuirii hotărârii, nu înseamnă decât respectarea aparentă a unor drepturi teoretice, iluzorii şi tocmai o asemenea încălcare a normelor de procedură a fost săvârşită de instanţa de revizuire.

În continuare, recurenţii au mai relevat faptul că, astfel cum au arătat şi în cererea de revizuire, inexistenţa contractului colectiv de muncă la nivelul unităţii, motivată de lipsa consimţământului uneia dintre părţi înseamnă, în fapt, nulitatea absolută a contractului. Ca atare, în prezenta cauză (dosarul nr. x/2019) instanţa de apel a constatat pe cale de excepţie nulitatea absolută a contractului, invocată pe cale principală în dosarul nr. x/2018.

În speţă, s-a arătat, instanţele au refuzat să primească teza autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi, fără însă a analiza efectiv conţinutul şi efectele acestei hotărâri, iar cea de-a doua instanţă, cea de revizuire, a apreciat suficient că instanţa de apel a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat.

Or, afirmă recurenţii, condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire privind neanalizarea autorităţii de lucru judecat de către instanţa a cărei hotărâre se atacă nu poate fi analizată pur formal, astfel cum a procedat Curtea de Apel Galaţi, condiţia analizării acestei apărări de către instanţa de apel trebuie verificată prin raportare la principiile procesului civil, dreptul de a fi efectiv ascultat, analizarea efectivă a apărărilor şi arătarea motivelor pentru care se admit şi cele pentru care se înlătură cererile şi apărările părţilor.

Prin urmare, s-a apreciat că decizia recurată este dată cu încălcarea acestor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Intimata S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Criticile recurenţilor vizând dispoziţia de respingere a cererii de revizuire, faţă de împrejurarea că instanţa de revizuire a considerat eronat că, în al doilea proces, în faza procesuală a apelului, instanţa ar fi analizat autoritatea de lucru judecat, nu pot fi reţinute.

În prealabil, se reţine că recurenţii şi-au întemeiat în drept calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei decizii poate fi cerută atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reţine că invocarea acestuia presupune tocmai ignorarea autorităţii de lucru judecat şi nu greşita sa valorificare.

De aceea, criticile având acest obiect nu pot fi integrate acestui motiv de casare, situaţie în care recursul va fi analizat doar din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă în esenţă soluţionarea cererii de revizuire cu încălcarea uneia dintre condiţiile referitoare la discutarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, aşadar încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Demersul judiciar al recurenţilor în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existenţa unor hotărâri potrivnice, invocându-se faptul că decizia civilă nr. 786 din 28 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi.

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Totodată, cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea recurată, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa pe excepţia autorităţii lucrului judecat.

Se cuvine subliniat faptul că pe calea recursului cu a cărui soluţionare este învestită în speţă instanţa supremă este supusă controlului judiciar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în cauză cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că argumentaţia dezvoltată în susţinerea recursului vizează doar aparent hotărârea de revizuire din perspectiva reţinerii ca îndeplinită a condiţiei referitoare la discutarea de către instanţa de recurs care a pronunţat decizia atacată cu revizuire a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În această ordine de idei, instanţa supremă constată că instanţa de revizuire a reţinut în considerentele deciziei recurate în prezentul dosar că instanţa de apel care a pronunţat decizia civilă nr. 786 din 28 noiembrie 2019 a discutat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar motivarea acestei aprecieri a instanţei de revizuire nu a fost criticată de către recurenţi din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În realitate, din conţinutul cererii de recurs se desprinde concluzia că recurenţii nu aduc în concret critici hotărârii pronunţate în revizuire sub aspectul încălcării art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci aduc critici hotărârii date în apel, împotriva căreia au declarat revizuirea, sub cuvânt că s-a cercetat insuficient efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fiind relevate pe larg argumente în acest sens.

Sintetizând, instanţa supremă apreciază că obiect al criticii din recurs îl constituie în fapt considerentele din decizia civilă nr. 786 din 28 noiembrie 2019, care sunt apreciate ca neîndestulătoare sub aspectul motivării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Numai că această critică nu poate fi luată în analiză în cadrul recursului de faţă, al cărui obiect îl constituie decizia civilă nr. 30/2020 din 21 ianuarie 2020, pronunţată în revizuire, nu decizia pronunţată în apel şi atacată cu revizuire.

Se constată că, din perspectiva incidenţei art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recurenţii solicită instanţei de recurs să statueze asupra faptului că dreptul la formularea revizuirii împotriva unei hotărâri care încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al unei alte hotărâri trebuie să fie unul concret şi efectiv, motiv pentru care este necesar să se constate în această etapă a recursului împotriva deciziei date în revizuire că autoritatea de lucru judecat invocată în apel a fost insuficient motivată, astfel că soluţia dată revizuirii este eronată.

Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, constând în aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care să hotăasupra asupra respectării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

În speţă aceste exigenţe au fost respectate, câtă vreme instanţa de revizuire, respectând garanţiile privind exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitatea şi egalitatea armelor în procesul civil, a luat decizia de respingere a cererii de revizuire motivat de neîndeplinirea uneia dintre cerinţele de admisibilitate pentru această cale extraordinară de atac, reţinând în mod corect că în cel de-al doilea proces, ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Galaţi, a fost analizată autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi (aceasta fiind formulată chiar ca prim şi principal motiv de apel, chestiune supusă dezbaterii şi în privinţa căreia instanţa de apel s-a pronunţat).

În acest context, contrar susţinerii recurenţilor, în mod corect s-a constatat neîntrunirea exigenţelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală, motiv pentru care nu poate fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., îi va obliga pe recurenţi, ca părţi care au pierdut procesul, la plata sumei de 2.000 RON către intimata-pârâtă S.C. D. S.A. Galaţi, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., A. şi E. împotriva deciziei civile nr. 30/2020 din 21 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă recurenţii la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2020.