State to Fund Mercury Preservation Costs; Claimant's Appeal Allowed, Case Remanded for New Hearing

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 204/27.03.2019, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, în consecinţă, a respins acţiunea pe care reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat-o în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 537/03.07.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi a sentinţei tribunalului şi trimiterea cauzei la prima instanţă, spre o nouă judecată.

În motivare, recurenta a arătat că s-a adresat instanţelor de judecată, pentru a obţine de la pârâţi plata sumei de 950.000 RON, reprezentând cheltuielile judiciare pe care le-a efectuat cu conservarea a 48,7 kg mercur metalic, ce a constituit mijloc material de probă în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina. A mai precizat că respectiva cantitate de mercur, identificată cu ocazia percheziţiei efectuate la S.C. B. S.A. Slatina, a fost ridicată de către organele de poliţie şi i-a fost predată, pentru depozitare, până la soluţionarea definitivă a cauzei. De asemenea, recurenta a mai susţinut că nu a reuşit recuperarea sumei avansate în cadrul procedurii penale, motiv pentru care a iniţiat prezentul demers judiciar.

După ce a prezentat în mod amplu hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapele devolutive ale procesului, care au reţinut, în esenţă, că pârâţii chemaţi în judecată nu au calitate procesuală pasivă (în considerarea art. 223 şi 224 C. civ.), recurenta a apreciat că în apel au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., deoarece pricina dedusă judecăţii este una în pretenţii, formulată de către un terţ faţă de procesul penal, care a efectuat cheltuieli izvorâte din desfăşurarea procesului penal, neacoperite în cauză.

În această ordine de idei, recurenta a precizat că potrivit art. 3 din O.G. nr. 14/2007, bunurile supuse confiscării speciale sunt proprietatea privată a statului, iar conform art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaţilor precum orice alte cheltuieli ocazionate cu desfăşurarea procesului penal, se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi. De asemenea, a susţinut că prevederile art. 272 şi art. 276 C. proc. pen.. nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nu are calitate de parte în procesul penal, iar Statul Român, prin Ministerul de Interne, nu a efectuat cheltuieli judiciare pentru depozitarea celor 48,7 kg mercur.

Recurenta a mai arătat că prin decizia nr. 440/2017, Curtea Constituţională a reglementat situaţia juridică a terţului care a făcut cheltuieli în procesul penal, statuând că în situaţia ipotezelor nereglementate în mod expres de art. 276 alin. (1)-(5) C. proc. pen.., instanţa de judecată stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile.

La 30.09.2019, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, act de procedură la care recurenta a prezentat un răspuns, la 22.10.2019.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; doar recurenta şi-a prezentat punctul de vedere.

Recursul a fost admis în principiu la 06.05.2020, stabilindu-se un termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării lui.

Analizând actele dosarului şi decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

În mod prioritar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Situaţia de fapt reţinută în etapele devolutive ale procesului presupune efectuarea unei percheziţii la sediul S.C. B. S.A. Slatina, ocazie cu care organele de poliţie au ridicat 48,7 kg mercur metalic (material de probă în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina), cantitate predată spre depozitare recurentei până la soluţionarea definitivă a cauzei.

De asemenea, s-a mai reţinut că în dosarul penal nr. x/2016, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus, prin ordonanţa din 27.12.2017, renunţarea la urmărirea penală, sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea confiscării speciale a cantităţii de mercur ridicate şi, în temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen.., suportarea cheltuielilor judiciare avansate de către S.C. A. S.R.L., în sumă de 950.000 RON, de către suspecţii S.C. B. S.A. şi C.. Aceştia din urmă au formulat o plângere împotriva ordonanţei, adresată procurorului ierarhic superior, care prin ordonanţa nr. 6/II/2/12.02.2018 a infirmat dispoziţia privitoare la cheltuielile judiciare. Şi această din urmă ordonanţă a fost atacată, de către S.C. A. S.R.L., însă plângerea societăţii a fost respinsă la 23.03.2018 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, care a reţinut că dispoziţiile art. 276 alin. (6) C. proc. pen.. vizează restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părţi în cursul procesului penal şi că autorul plângerii nu a avut calitatea de parte în procesul penal.

Prin încheierea nr. 440/26.04.2018, judecătorul de cameră preliminară a confirmat ordonanţa din 27.12.2017 cu privire la soluţia de renunţare la urmărirea penală dispusă faţă de S.C. B. S.A., a desfiinţat însă soluţia de renunţare la urmărirea penală faţă de suspectul C., a dispus clasarea cauzei faţă de suspectul persoană fizică şi a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva ordonanţei nr. 6/II/2/12.02.2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi a ordonanţei din 23.03.2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Instanţele de fond au mai notat că recurenta a susţinut că a avansat suma de 950.000 RON, în vederea conservării mercurului încredinţat, dar şi că, întrucât aceasta nu a reuşit recuperarea sumei avansate în cadrul procedurii penale, a iniţiat prezentul demers judiciar.

În aceste circumstanţe factuale, prima instanţă a reţinut că pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt sunt lipsiţi de calitate procesuală pasivă, iar curtea de apel a confirmat acest raţionament.

Înalta Curte constată că potrivit art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., "cheltuielile necesare pentru (...) conservarea mijloacelor materiale de probă (...) se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi".

În speţă, succesiunea actelor de procedură efectuate în procesul penal, astfel cum a fost prezentată în cele ce preced, este de natură a conduce spre concluzia că asemenea cheltuieli urmează a fi acoperite de către stat, iar nu de către părţile din procesul penal.

Dacă art. 276 alin. (1)-(5) C. proc. pen.. reglementează procedura de plată a cheltuielilor judiciare făcute de către părţi, stabilindu-se recuperarea acestora de către persoana vătămată, partea civilă, inculpat şi partea responsabilă civilmente, alin. (6) al aceluiaşi articol se referă la ipotezele nereglementate în mod expres de alin. (1)-(5), în care alte persoane, care nu au calitatea de părţi în procesul penal, ar putea avea anumite pretenţii financiare izvorâte din desfăşurarea procesului penal prevăzând că într-o atare situaţie, instanţa stabileşte obligaţia de restituire conform legii civile.

Aşa fiind, calitatea procesuală pasivă se conturează prin raportare la art. 223 alin. (1) C. civ., care instituie regula potrivit căreia "în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii, statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice (...)".

Înalta Curte subliniază că dispozitivul încheierii nr. 440/26.04.2018 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Slatina nu cuprinde măsura confiscării cantităţii de mercur în discuţie, depozitată la societatea recurentă.

De aceea, statul nu poate să participe în proces prin Ministerul Finanţelor Publice, el nefiind, aşadar, în nume propriu, titular de drepturi şi obligaţii.

Regula prevăzută de art. 223 alin. (1) C. civ. nu este însă aplicabilă nu numai în considerarea argumentului expus anterior, ci şi pentru că în speţă este aplicabilă situaţia de excepţie indicată de partea finală a textului în discuţie, care cuprinde sintagma "afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens".

În aceste condiţii, verificarea măsurii în care există un alt organ, prin care statul să participe la judecată impune un examen al dispoziţiilor art. 272 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora "cheltuielile judiciare prevăzute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, al Ministerului Public, precum şi al altor ministere de resort".

Aşadar, în considerarea predării cantităţii de mercur către recurentă, pe bază de proces-verbal, de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Olt, Înalta Curte reţine că în sarcina Ministerului de Interne revine obligaţia de restituire. De altfel, prima instanţă a ajuns la aceeaşi concluzie.

Cu toate acestea, acţiunea pe care reclamanta a înţeles să o configureze ca fiind îndreptată, în esenţă, împotriva statului a fost respinsă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Esenţial este însă că, independent de ministerul de resort în al cărui buget trebuie cuprinse cheltuielile judiciare efectuate în procesul penal, sumele avansate pentru conservarea mijloacelor materiale de probă trebuie să fie suportate de către stat.

De aceea, includerea în bugetul unui minister a sumelor care urmează a fi plătite cu titlu de cheltuieli judiciare nu trebuie privită în sensul în care regula instituită de art. 272 alin. (1) C. proc. pen.. ar putea fi golită de conţinut, în favoarea celei cuprinse în art. 224 C. civ., ci trebuie interpretată ca dând deplin efect obligaţiei statului, în a cărui reprezentare acţionează toate ministerele, de a suporta aceste cheltuieli.

În aceste condiţii, pentru a da eficienţă obligaţiei de restituire care incumbă statului, prima instanţă ar fi trebuit ca, reţinând că raportul dedus judecăţii o impune, să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a Ministerului de Interne.

Cum punerea în discuţie a introducerii forţate, din oficiu, a altei persoane este o obligaţie a judecătorului, iar nu o facultate, şi cum o asemenea procedură nu poate avea loc decât în faţa primei instanţe, Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi 497, cu aplicarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa atât decizia atacată, cât şi sentinţa tribunalului şi va trimite cauza, spre o nouă judecată, primei instanţe, care va parcurge procedura prevăzută de art. 78 C. proc. civ., în sensul dezlegărilor oferite prin prezenta decizie. Numai în măsura în care ar fi incidente dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., respectiv dacă niciuna dintre părţi nu ar cere introducerea în cauză a ministerului de resort, cererea ar putea fi respinsă, fără a fi cercetată în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 537/03.07.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi sentinţa nr. 204/27.03.2019, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, trimite cauza, spre o nouă judecată, primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 7 octombrie 2020.