Cassation inadmissible in employer's damages claim against deceased director's heirs due to finality of labor appeal

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 mai 2015 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 295.216 RON reprezentând prejudiciul adus societăţii.

În motivare, s-a arătat că pârâtul a fost angajat al reclamantei în funcţia de director pentru perioada 01.03.2013-02.07.2014 şi în această calitate a produs un prejudiciu patrimonial constând în contravaloarea bunurilor achiziţionate în interes propriu, sumele ridicate din casieria societăţii, fără documente justificative, consum nejustificat de combustibil, respectiv sumele rezultând din contractul de prestări servicii încheiat cu societatea al cărui reprezentant a fost soţia pârâtului.

În cursul cercetărilor judecătoreşti pârâtul a decedat, locul său fiind preluat de către moştenitorii: C. şi D..

Prin sentinţa civilă nr. 343 din 28 ianuarie 2019, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu moştenitorii autorului B.: C. şi D., pe care i-a obligat să plătească reclamantei suma de 95177,32 RON, cu titlu de despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 2624/2019 din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat, apelul formulat de moştenitorii pârâtului B.: D. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 343 din 28 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2015.

La 18 noiembrie 2019, pârâţii D. şi C. au formulat cerere de repunere în termenul de recurs şi cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 2624/2019 din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs, recurenţii susţin, în esenţă, că au fost induşi în eroare de menţiunea definitivă cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Întemeindu-se, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după scurte referiri cu privire la admisibilitatea căii de atac exercitate, recurenţii invocă neacceptarea succesiunii defunctului B..

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, susţinând că hotărârea atacată este definitivă, prin urmare nesusceptibilă de recurs.

Recurenţii-pârâţi au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor intimatei-reclamante.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 29 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenţii-pârâţi au formulat punct de vedere la raportul întocmit.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 2624/2019 din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

În cauză, prin acţiunea promovată, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 295.216 RON reprezentând prejudiciul adus societăţii, având în vedere că pârâtul a fost angajat al reclamantei în funcţia de director pentru perioada 01.03.2013-02.07.2014 şi în această calitate a produs un prejudiciu patrimonial constând în contravaloarea bunurilor achiziţionate în interes propriu, sumele ridicate din casieria societăţii, fără documente justificative, consum nejustificat de combustibil, respectiv sumele rezultând din contractul de prestări servicii încheiat cu societatea al cărui reprezentant a fost soţia pârâtului.

Prin urmare, cauza dedusă judecăţii are ca obiect un conflict de muncă ce constă în plata unor despăgubiri către angajator, respectiv cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a salariatului (pârâtul B. - autorul recurenţilor C. şi D.) faţă de angajator.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa de ordine publică se poate invoca de părţi şi de instanţă din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot să pună concluzii pe fond, ceea ce presupune că excepţia de necompetenţă nu se poate invoca direct în calea de atac, dacă partea nu a invocat-o în condiţiile legii, în primă instanţă.

În consecinţă, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat.

Faţă de soluţia pronunţată, nu se mai impune analizarea cererii de repunere pe rol în termenul de recurs, formulată de recurenţii-pârâţi C. şi D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi D. moştenitori ai pârâtului B. împotriva deciziei civile nr. 2624/2019 din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2020.