Military Pension Recalculation Appeal Dismissed as Inadmissible

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la 9 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare nr. 22805/1/08.12.2017 emisă de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună admiterea contestaţiei, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie care să ţină seama de prevederile legale în vigoare cât şi de recomandările obligatorii făcute de Curtea Constituţională a României în deciziile referitoare la pensiile militare.

Prin sentinţa civilă nr. 547 din 25 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.AP.N. şi M.AP.N. - COMISIA DE CONTESTAŢII, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 547 din 25 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Olt, A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 878/2019 din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 878/2019 din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

După un scurt istoric al cauzei şi o scurtă referire asupra cadrului legislativ vizând stabilirea pensiei pentru militari, în argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinului nr. 31/25/2016 privind procedura de recalculare şi actualizare a pensiilor militare de stat.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Craiova.

Intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE pentru COMISIA DE CONTESTAŢII şi intimata-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.AP.N. au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinări.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 29 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurentul-reclamant A. a depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 878/2019 din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:

"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că:

"hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Cauza dedusă judecăţii are ca obiect contestaţie decizie de pensionare, iar prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale.

În consecinţă, hotărârea ce formează obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 878/2019 din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 878/2019 din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2020.