Pension recalculated appeal inadmissible as final decision not subject to review under procedural law.

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la 28 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ Fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 177049/21.11.2016 emisă de pârâtă; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie în care să fie calculate în mod corect drepturile băneşti aferente perioadei lucrate în acord global şi în grupa I şi a II a de muncă, ce sunt evidenţiate în adeverinţele nr. x/19.04.2012 emisă de S.C. B. S.A. Deva - anexa 1; nr. 147-149/28.06.2012 emisa de CNCAF "C." S.A. DEVA Filiala "Poiana Rusca" Teliuc S.A. - anexa 2; nr. 235/07.10.2016 emisă de S.C. D. SRL- deţinătorul de arhivă al Sucursalei miniere Poiana Ruscă Teliuc - anexa 3, prin raportare la coeficienţii aplicaţi unui salariu brut pe ramura minieră şi nu la salariul minim pe economie; obligarea pârâtei la plata retroactivă a drepturilor băneşti cuvenite începând cu data de 01.12.2016, în conformitate cu art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 cererea de recalculare a pensiei fiind înregistrată la data de 14.11.2016; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 2 lit. c) şi art. 107 din Legea nr. 263/2010, art. 23 alin. (1) lit. a), art. 96 alin. (2), art. 100, art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, modificată, O.U.G. nr. 91/2007, principiul proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale, principiul egalităţii şi nediscriminării.

Prin sentinţa civilă nr. 702 din 26 septembrie 2018, Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ Fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad, a anulat Decizia nr. 177049/21.11.2016 emisă de pârâtă, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în considerare a perioadei lucrate în acord global şi în grupa I şi II de muncă, evidenţiate în Adeverinţele nr. x/19.04.2012 emisă de S.C. B. S.A. Deva, nr. 147-149/28.06.2012 emisă de CNCAF "C." S.A. Deva Filiala "Poiana Ruscă" Teliuc S.A.; nr. 235/07.10.2016 emisă de S.C. D. S.R.L. - deţinătorul de arhivă al Sucursalei miniere "Poiana Ruscă" Teliuc, precum şi a tuturor sporurilor de care a beneficiat reclamantul în perioada lucrată, ce au fost dovedite cu adeverinţele depuse la sediul pârâtei, calculate de cei trei experţi, a obligat pârâta la plata drepturilor băneşti cuvenite reclamantului, începând cu data de 14.12.2016 şi a respins celelalte pretenţii. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.850 RON reprezentând onorariu experţi.

Împotriva sentinţei civile nr. 702 din 26 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ Fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii precizate.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 486 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva sentinţei civile nr. 702 din 26 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ Fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A fost admis apelul declarat de către apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Arad.

A fost schimbată în parte hotărârea primei instanţe în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată.

A fost anulată Decizia nr. x/21.11.2016 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Arad şi a fost obligată pârâta la valorificarea adeverinţei nr. x/19.04.2012 eliberată de S.C. B. S.A. Deva începând cu 01.01.2014.

A fost respinsă în rest acţiunea formulată şi precizată.

A fost obligată apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Arad la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată parţiale avansate în primă instanţă în cuantum de 500 RON cu titlu de onorariu avocat şi 5.425 RON cu titlu de onorariu expertiză.

A fost obligată apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Arad la plata sumei de 500 RON către intimatul-reclamant A. cu titlu de cheltuieli de judecată avansate şi diminuate în apel.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 486 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

În argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că decizia atacată nu cuprinde niciun motiv pentru care a fost admis apelul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad, iar în ceea ce priveşte apelul declarat de reclamant, instanţa de apel nu a răspuns tuturor motivelor invocate prin cererea de apel, iar argumentele reţinute sunt contradictorii.

Se arată că, în principiu, legalitatea şi temeinicia adeverinţelor prin care se atestă condiţiile de muncă şi veniturile obţinute de salariaţi nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor.

În acest sens, pct. 4 din Ordinul 590/2008 stabileşte procedura privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată la locurile de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă.

Raportat şi la dispoziţiile Legii nr. 263/2010, în opinia recurentului-reclamant, instanţa de apel în mod nejustificat a apreciat că adeverinţa nr. x/28.06.2019 emisă de C. S.A. nu respectă exigentele de formă enumerate prin Anexa 15, pct. VI la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, iar în ceea ce priveşte adeverinţa nr. x/07.10.2016 emisă de S.C. D. S.R.L., în mod greşit aceasta nu a fost avută în vedere la calculul drepturilor cuvenite reclamantului.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii sale de apel.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Arad a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 29 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 486 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:

"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că:

"hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Cauza dedusă judecăţii are ca obiect recalculare pensie, iar prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale.

În consecinţă, hotărârea ce formează obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 486 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 486 din 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2020.