Cassation inadmissibility of appellate judgment rejecting arbitral annulment based on non-applicability of appeal against dismissals under prior procedural law

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2016 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei arbitrale, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 254.902,68 RON, pentru achitarea cu întârziere a sumelor datorate în baza contractului de vânzare de input-uri nr. 2925 din 24 martie 2014 şi a facturii fiscale nr. x/12.05.2016.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1270 şi 1535 alin. (1) C. civ., dispoziţiile contractului de vânzare nr. 2925 din 24 martie 2014 şi ale condiţiilor generale A. 2014, precum şi prevederile art. 571 şi urm. C. proc. civ.

În şedinţa publică din 13 decembrie 2017, reclamanta şi-a precizat cererea introductivă, în sensul reducerii pretenţiilor deduse judecăţii la suma de 249.168,97 RON, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă, administrat în cauză.

Prin sentinţa arbitrală nr. 2 din 11 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.R.L., astfel cum a fost precizată şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă în favoarea reclamantei la plata sumei de 249.168,97 RON, reprezentând penalităţi de întârziere şi a sumei de 22.750,65 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta B. S.R.L. a formulat, în baza art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., acţiune în anulare, solicitând şi suspendarea executării acesteia şi susţinând că tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, respectiv că a dat mai mult decât s-a cerut.

Cererea a fost înregistrată la 27 martie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, care a respins-o, ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 62 din 11 mai 2018.

Împotriva sentinţei mai sus evocate, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea în totalitate a sentinţei arbitrale nr. 2 din 11 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2016.

În memoriul depus la dosar, recurenta a indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În motivare, recurenta a prezentat istoricul litigiului, după care a subliniat că sentinţa recurata a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fără să indice însă care ar fi acestea.

Autoarea recursului a vizat majoritar, prin susţinerile sale, sentinţa arbitrală, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia curţii de arbitraj şi doar într-o măsură irelevantă s-a referit la sentinţa curţii de apel, care constituie obiectul căii extraordinare de atac exercitate.

Prin notele de şedinţă depuse la 30 iulie 2018, recurenta şi-a exprimat acordul privind soluţionarea recursului în completul de filtru, potrivit art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situaţia în care va fi admis în principiu.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei, la 3 august 2018, aşa cum confirmă dovada de înmânare aflată la dosar.

La 29 august 2018 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, motivat de nedepunerea taxei judiciare de timbru şi a împuternicirii avocaţiale date avocatului semnatar al cererii de recurs, precum şi pentru faptul că dezvoltarea criticilor formulate de recurentă nu permite încadrarea lor în motivul de nelegalitate indicat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Astfel, a solicitat, în principal, anularea recursului şi în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 3 septembrie 2018, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, fără ca aceasta să formuleze răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimata-reclamantă a depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinţei civile nr. 62 din 11 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a respins acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 2/11.01.2018 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., raportat la alin. (3) al aceluiaşi articol, forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului, în acest sens apreciind şi Curtea Constituţională în decizia nr. 100/2017 din 07.03.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 532 din 07 iulie 2017, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 din C. proc. civ., "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 27 din acelaşi cod, "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată 17 noiembrie 2016 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei nr. 62 din 11 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 62 din 11 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 11 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.