Contractual mandate termination and nullity of cassation appeal for failure to identify specific grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la 20.12.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei SOCIETATEA NAŢIONALĂ NUCLEARELECTRICA S.A. la plata sumei de 48.336 RON, cu titlu de despăgubiri, plus cheltuielile de judecată efectuate cu soluţionarea prezentului litigiu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1431 şi art. 1441 din Legea nr. 31/1990, art. 1270 şi art. 1350 din C. civ. şi contractul de administraţie nr. x/2013 încheiat între părţi.

Prin sentinţa nr. 1760/2017 din 16 martie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 21.11.2017, sub nr. x/2017.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la 28.03.2018, reclamantul şi-a precizat câtimea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 51.329 RON, cu titlu de despăgubiri. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1288 din 26 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ NUCLEARELECTRICA S.A., astfel cum a fost precizată; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 51.329 RON, cu titlu de despăgubiri; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.132 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins cererea domnului expert B. de majorare a onorariului, stabilind onorariul definitiv la suma de 2000 RON şi a constatat că această sumă a fost achitată de reclamant.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ NUCLEARELECTRICA S.A.

Prin decizia civilă nr. 2449 din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ NUCLEARELECTRICA S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1288 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

La 17 aprilie 2019, pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ NUCLEARELECTRICA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2449 din 5 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a deciziei recurate, precum şi obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a redat identic motivele de apel, susţinând, în esenţă, că încetarea mandatului intimatului-reclamant a intervenit ope legis, revocarea având o cauză legală, fiind prevăzută de dispoziţiile art. 32 alin. (7) din O.U.G. nr. 109/2011.

Recurenta-pârâtă a arătat că mandatul intimatului-reclamant nu a fost declarat irevocabil şi, prin urmare, potrivit art. 2032 alin. (2) C. civ., revocarea este prezumată justificată.

De asemenea, recurenta a criticat decizia recurată şi sub aspectul cuantumului compensaţiei pretinse de către intimat.

Prin înscrisul depus la 29 mai 2019, recurenta-pârâtă a menţionat că este de acord cu soluţionarea recursului de către completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situaţia în care se va constata că este admisibil în principiu.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant A., la 20 mai 2019, care a depus întâmpinare, în termenul legal, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea acestuia conform exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 RON, conform chitanţei de la fila x. De asemenea, a precizat că este de acord cu soluţionarea recursului de către completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situaţia în care se va constata că este admisibil în principiu .

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimatul-reclamant a depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor ei, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentei nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deşi recursul nu are caracter devolutiv.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a admite excepţia invocată de intimatul-reclamant şi a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac formulate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ NUCLEARELECTRICA S.A., împotriva deciziei civile nr. 2449 din 5 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Totodată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A..

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ NUCLEARELECTRICA S.A., împotriva deciziei civile nr. 2449 din 5 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.