Tenant's appeal annulled as unstamped; lease termination, eviction, and arrears award upheld.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanţii Municipiul Timişoara, reprezentat prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara au chemat-o în judecată pe pârâta A., solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. x din 2 iulie 2003, încheiat între părţi, având ca obiect spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, situat în municipiul Timişoara, Bdul x, jud. Timiş, în suprafaţă de 65,85 mp, evacuarea pârâtei din spaţiul închiriat, obligarea pârâtei la plata chiriei şi a majorărilor de întârziere, în cuantum total de 107.106 RON, aferente perioadei aprilie 2013- iulie 2015, precum şi la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului şi actualizarea sumelor pretinse cu indicele ratei inflaţiei de la momentul plăţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1817 C. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 30/2013, art. 95 alin. (1), art. 98 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., clauzele contractului de închiriere nr. x din 2 iulie 2003 şi prevederile din Dispoziţia nr. 75 din 22 ianuarie 2014 a Primarului Municipiului Timişoara.

Prin sentinţa civilă nr. 1957 din 2 martie 2016, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis, în parte, acţiunea, a reziliat contractul de închiriere nr. x din 2 iulie 2003, a evacuat-o pe pârâtă din spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, situat în municipiul Timişoara, Bdul x, jud. Timiş, în suprafaţă de 65,85 mp, ce a format obiectul contractului de închiriere şi a respins, în rest, acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 805/A din 13 iunie 2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins apelul formulat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 1957 din 2 martie 2016 a Judecătoriei Timişoara şi a admis apelul formulat de reclamanţii Municipiul Timişoara, reprezentat prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanţilor suma de 31.235,03 RON, reprezentând chiria restantă aferentă perioadei aprilie 2013- iulie 2015 şi penalităţi de 0,5 % pe zi de întârziere, pentru o perioadă de 30 zile de la data scadenţei fiecărei facturi emise pentru lunile aprilie 2013- iulie 2015. De asemenea, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanţilor despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a spaţiului cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, situat în Timişoara, Bdul. x, constând în cuantumul chiriei lunare de 329,25 euro, în echivalentul în RON la data plăţii, începând de la data pronunţării hotărârii şi până la data predării efective a imobilului. Totodată, prima instanţă a dispus actualizarea sumelor mai sus indicate cu indicele de inflaţie de la momentul plăţii efective şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva hotărârii sus-menţionate, la 26 iunie 2017, pârâta A. a formulat cerere de revizuire, care a fost anulată, ca insuficient timbrată, de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 964/A din 25 august 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta a declarat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia civilă nr. 51 din 29 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Împotriva deciziei evocate, recurenta-revizuentă A. a declarat din nou recurs, fără să indice vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi fără să critice hotărârea atacată din perspectiva vreunuia dintre acestea.

În memoriului depus la dosar, recurenta a prezentat derularea relaţiilor dintre părţi şi parcursul litigiului, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţiile instanţelor anterioare.

La 27 iunie 2018, conform dovezilor de comunicare aflate la filele18-19 din dosar, cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor-reclamanţi, care nu au formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, "se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat (...)", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că, prin adresa comunicată la 22 mai 2018, recurentei i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursurilor, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării recursului .

Având în vedere că recurenta-revizuentă A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 51 din 29 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 51 din 29 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.