Promissory note annulment appeal annulled for failure to state legal grounds, upholding suspension order

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă, sub nr. x/2016, în temeiul art. 89 din Legea nr. 58/1934, reclamanta-emitentă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-beneficiară B. S.R.L., a solicitat anularea biletului la ordin seria x numărul 0359748, pe care l-a emis cu titlu de garanţie pentru suma de 50.000 RON.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 89 si urm. din Legea nr. 58/1934 şi pct. 436 si urm. din Norma-cadru B.N.R. nr. 6/1994.

La 2 noiembrie 2016, C., în calitate de avalist al biletului la ordin evocat, a formulat cerere de intervenţie principală, întemeiată pe dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi (2), art. 62 şi art. 64 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ., solicitând admiterea acţiunii introductive.

Faţă de calitatea de emitente ale biletului la ordin în discuţie, instanţa, din oficiu, a dispus introducerea în cauză a intimatelor D. S.A. şi D. S.A. - Sucursala Militari.

Prin sentinţa civilă nr. 1498 din 8 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă a respins, ca neîntemeiate, atât contestaţia, cât şi cererea de intervenţie principală formulată în cauză.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, A. S.R.L. şi C. au declarat apeluri, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin încheierea din 4 aprilie 2018, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat judecata cauzei, faţă de faptul că apelanţii nu au îndeplinit dispoziţia de a face dovada sediului actual al intimatei D. S.A.-Sucursala Militari, obligaţie stabilită în sarcina lor prin rezoluţia din 9 ianuarie 2018.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. S.R.L. şi C. au declarat recurs, fără să indice temeiul de drept al demersului judiciar exercitat şi fără să-l motiveze.

Prin încheierea din 22 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat judecata cauzei, faţă de lipsa părţilor legal citate şi de împrejurarea că nu s-a solicitat judecarea cererii de apel şi în lipsă.

Împotriva acestei din urmă încheieri, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, nemotivat.

Cererea de recurs a fost comunicată, la 11 ianuarie 2018, intimatelor-pârâte, astfel cum atestă dovezile de înmânare aflate la dosar, care nu au depus întâmpinare.

Procedând la verificarea condiţiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că părţile nu au solicitat soluţionarea recursului de către completul de filtru, în cazul în care se apreciază că recursul este admisibil în principiu.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut concluziile magistratului-asistent raportor privind nulitatea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, însă, faţă de legea aplicabilă litigiului, Înalta Curte urmează a face corespondenţa cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, având în vedere că se invocă faptul că hotărârea a fost pronunţată în lipsa unui temei legal.

Din analiza cererii de recurs, instanţa constată că autoarea căii de atac nu a dezvoltat, în concret, vreo critică împotriva încheierii atacate, precum şi că recurenta a menţionat că va depune motivele de recurs printr-un memoriu separat, însă nu a înţeles să îşi exercite acest drept.

Ori, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu sunt indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (1) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac formulate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 octombrie 2018, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 octombrie 2018, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.