Surety liability for goods delivery; cassation annulled for non-payment of judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., l-a chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând obligarea acestuia, în calitate de fidejusor, la plata sumei de 247.998,80 RON, reprezentând contravaloarea mărfii livrate către D. S.R.L.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2280 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1383/C din 20 decembrie 2017, Tribunalul Braşov, secţia secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 825/Ap din 21 mai 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, învestită cu soluţionarea căii ordinare de atac, a admis, în parte, apelul şi a schimbat sentinţa civilă atacată, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, precizată şi, în consecinţă, l-a obligat pe pârât, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 159.622,72 RON, datorată conform facturilor nr. x/04.12.2015, y/04.12.2015, z/28.11.2015 şi a respins restul pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată. Totodată, curtea a respins şi restul pretenţiilor formulate în apel de apelanta-reclamantă.

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a declarat recurs, menţionând în cererea depusă la dosar că motivele de recurs le va înainta până la primul termen ce se va stabili în cauză, conform art. 287 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

În memoriul depus la dosar, recurentul nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi nici nu a dezvoltat critici împotriva deciziei atacate.

Prin rezoluţia de primire a dosarului, s-a constatat că cererea de recurs formulată de pârâtul C. nu cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului şi nici precizarea autorului dacă este sau nu de acord cu soluţionarea căii extraordinare de atac exercitate în completul de filtru.

De asemenea, s-a constatat că recursul este netimbrat cu 2.148,7 RON, sumă stabilită în sarcina recurentului în baza art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi că la dosar nu se regăseşte cererea de recurs semnată, în orginal.

În aceste condiţii, prin adresa comunicată recurentului la 20 august 2018, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligaţie căreia acesta nu s-a conformat.

Cererea de recurs a fost comunicată, la 12 septembrie 2018, intimatei-reclamante A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., astfel cum atestă procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, fără ca aceasta să depună întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON (...)", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că, prin adresa comunicată la 20 august 2018, recurentului i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursurilor, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.148,7 RON, sub sancţiunea anulării recursului .

Având în vedere că recurentul-pârât C. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 825/Ap din 21 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 825/Ap din 21 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.