Inadmissibility of cassation against insolvency administrator liability decree exclusive to appeal under Law 85/2006

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 4 august 2016, sub nr. x/2013/a2, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, în calitate de creditor mandatat prin hotărârea adunării creditorilor din 27 iulie 2016, a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A., în calitate de fost administrator statutar al debitoarei B. S.A., sub forma obligării acestuia la plata sumei de 1.781.048 RON, reprezentând pasivul neacoperit în procedura insolvenţei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, art. 1349 şi art. 1915 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1985/2016 din 25 noiembrie 2016, Tribunalul Tulcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul A. şi l-a obligat pe pârât să suporte pasivul neacoperit al debitoarei B. S.A. până la concurenţa sumei de 1.781.048 RON, reprezentând valoarea totală a creanţelor nerecuperate în procedura insolvenţei.

Împotriva sentinţei primei instanţe, pârâtul a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2013/a1.1.

Prin decizia civilă nr. 61/2019 din 13 februarie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea.

Împotriva deciziei instanţei de apel, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat principiile contradictorialităţii şi disponibilităţii în procesul civil.

De asemenea, aceeaşi parte a formulat o serie de critici care vizează modul de evaluare a probelor administrate în cauză în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţele devolutive.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor A. şi B. S.A., prin lichidator judiciar C.., la 21 iunie 2019 .

Intimatul A. a depus întâmpinare la 16 iulie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 23 iulie 2019 .

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Părţile nu au menţionat dacă sunt de acord ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Aşa fiind, instanţa supremă are în vedere faptul că, la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, în calitate de creditor mandatat prin hotărârea adunării creditorilor din 27 iulie 2016, a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A., în calitate de fost administrator statutar al debitoarei B. S.A., sub forma obligării acestuia la plata sumei de 1.781.048 RON, reprezentând pasivul neacoperit în procedura insolvenţei, invocând drept temei al acţiunii dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, art. 1349 şi art. 1915 C. civ.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138 (...)".

Aşadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenţei.

Fiind de competenţa judecătorului sindic, acţiunea este guvernată inclusiv de dispoziţiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2006, astfel încât, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel" şi cele prevăzute de art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ, în conformitate cu care, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei B. S.A., respectiv 28 iunie 2013.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanţa supremă are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" şi că, în baza alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Reţinând incidenţa criteriului materiei, din coroborarea dispoziţiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă, fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de de intimatul-pârât A. prin întâmpinare şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 61/2019 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât A..

Respinge recursul de recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 61/2019 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.