Inadmissibility of extraordinary appeal in social security litigation subject to exclusive appellate jurisdiction under Law 223/2015

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2019 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, pentru constatarea de către instanţa de judecată a recalculării pensiei sale militare de stat prin decizia nr. 138580 din 05.01.2017 a pârâtei, urmare a modificării prevederilor art. 29 alin. (1) şi art. 30 din Legea nr. 223/2015 - prin dispoziţiile neconstituţionale ale art. 40 pct. 5-6 din O.U.G. nr. 57/09.12.2015, având drept consecinţă diminuarea cuantumului ei (pensiei) cu: 15% - pentru o vechime a reclamantului în serviciu ca poliţist cumulată conform art. 3 lit. f) din Legea nr. 223/2015, de cel puţin 25 ani, recte: de la 80% din baza de calcul cât a fost prevăzut în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 înainte de modificare, la 65% din aceeaşi bază de calcul, după modificare prin dispoziţiile neconstituţionale ale art. 40 pct. 5 din O.U.G. nr. 57/2015, şi 10% - la finele recalculării, respectiv de la 95% din baza de calcul - cât a rezultat din recalculare conform art. 30 din Legea nr. 223/2015 înainte de modificare, la 85% din aceeaşi bază de calcul, după modificarea art. 30 prin dispoziţiile neconstituţionale ale art. 40 pct. 6 din O.U.G. nr. 57/2015.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (4) din Constituţia României republicată în 2003, art. 29 alin. (1) şi art. 30 din Legea nr. 223/2015, în conţinutul lor iniţial de la data adoptării acestei legi de către Parlamentul României în 24.07.2015, art. 40 pct. 5-6 din O.U.G. nr. 57/09.12.2015, şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea din 18 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi s-a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 5 şi 6 din O.U.G. nr. 57/2015.

Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 653 din 21 iunie 2019, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 18 iunie 2019 a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1402/A/2019 din 24 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva încheierii prin care s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale; s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 653/21.06.2019 a Tribunalului Maramureş, care a fost păstrată.

Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din data de 30 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins ca nefondată cererea formulată de apelantul-reclamant A. privind completarea, lămurirea şi îndreptarea deciziei civile nr. 1402 din 24 octombrie 2019 a aceleiaşi instanţe.

La data de 25 mai 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1402/A/2019 din 24 octombrie 2019 şi a încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a civilă pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj pentru judecarea apelului din data de 09.08.2019, formulat împotriva sentinţei civile nr. 653/21.06.2019 a Tribunalului Maramureş.

Intimata-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., arătând, totodată, că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este inadmisibilă.

Recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi "precizări la răspunsul la întâmpinare din 28 iulie 2020".

Prin rezoluţia din 16 iulie 2020 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 1 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă la data de 25 martie 2019.

Prezenta cale extraordinară de atac este formulată împotriva deciziei civile nr. 1402/A/2019 din 24 octombrie 2019 şi a încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a civilă pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019 şi vizează un litigiu ce poartă în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat "Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel".

Conform art. 101 din acelaşi act normativ "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar art. 103 prevede că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

De asemenea, art. 104 din Legea nr. 223/2015 stabileşte că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflictele de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Totodată, se reţine că art. 446 din acelaşi cod prevede că "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea".

Prin urmare, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", iar încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2020 are acelaşi caracter.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că acestea se pot exercita în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1402/A/2019 din 24 octombrie 2019 şi a încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a civilă pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1402/A/2019 din 24 octombrie 2019 şi a încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a civilă pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2020.