Absolute nullity of design service contracts: unproven lack of consent and illicit cause for public procurement

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 28 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C. FLORIN LEONARD, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună anularea contractului de prestări servicii proiectare nr. x din 8 octombrie 2008, încheiat între S.C. B. S.R.L. - în calitate de proiectant şi reclamantă - în calitate de beneficiar, precum şi anularea contractului de proiectare nr. x din 20 mai 2013, încheiat între S.C. B. S.R.L. - în calitate de proiectant şi reclamanta - în calitate de beneficiar, cu obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1179, art. 1182, art. 1214 C. civ.

2. La data de 29 noiembrie 2016 reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de prestări servicii de proiectare nr. x din 8 octombrie 2008, precum şi a tuturor actelor subsecvente încheiate în baza lui; constatarea nulităţii absolute a contractului de proiectare nr. x din 20 mai 2013, precum şi a tuturor actelor subsecvente încheiate în baza lui, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 2018 alin. (2), art. 1304, art. 1254 C. civ.

B. Hotărârea primei instanţe

3. Prin sentinţa civilă nr. 150/PI din 6 februarie 2018, Tribunalul Timiş a respins cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect acţiune în anulare, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în sumă de 3000 RON.

4. Prin încheierea de şedinţă din data de 7 februarie 2017, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. FLORIN LEONARD şi a respins excepţia lipsei de interes cu privire la capătul de cerere din modificarea de acţiune privind nulitatea absolută a contractului de prestări servicii de proiectare nr. x din 8 octombrie 2008.

5. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între părţi s-au derulat relaţii comerciale, fiind încheiate contracte de prestări servicii proiectare nr. x din 8 octombrie 2008 şi contract de proiectare nr. x din 20 mai 2013.

Motivul de nulitate absolută a contractului de prestări servicii proiectare nr. x din 8 octombrie 2008 şi a actelor adiţionale nr. 1-6, invocat de către reclamantă, este lipsa consimţământului, ca urmare a faptului că acest contract nu este semnat de reprezentantul reclamantei, dl. A..

Tribunalul a constatat că acest aspect nu a fost probat de către reclamantă deoarece în cauză nu s-a putut efectua o expertiză grafologică, nedepunându-se la dosar înscrisul original, în ciuda demersurilor efectuate de către instanţa de judecată.

S-au depus o serie de mailuri conform cărora numitul C. îşi exprimă intenţia de a semna el acest contract şi actele adiţionale în numele reprezentantului reclamantei, A., însă nu s-a făcut dovada că acest lucru s-a şi întâmplat.

6. Un alt motiv invocat de către reclamantă şi recunoscut de către pârâtă prin întâmpinare, a reţinut instanţa de fond, este acela că nu s-a executat niciodată contractul respectiv, însă această apărare nu poate fi motiv de nulitate absolută a unui act contractual.

7. Cât priveşte motivul de nulitate absolută care constă în aceea că acest contract şi actele adiţionale nr. 1-5 nu au o cauză licită şi morală, tribunalul a apreciat că nu este imorală cauza actului, deoarece nu se indică expres care sunt acele reguli ce se circumscriu sferei bunelor moravuri care s-ar fi încălcat, în acord cu dispoziţiile art. 1236 alin. (3) C. civ.

Faptul că scopul urmărit de pârâtă ar fi fost obţinerea unor licitaţii organizate în procedura de achiziţie publică, în sensul că aducea un argument în plus în ceea ce priveşte competenţele şi experienţa pârâtei în executarea unor astfel de contracte nu poate fi considerată cauză contrară bunelor moravuri, a apreciat instanţa de fond.

8. De asemenea, sub aspectul cauzei ilicite, aceasta trebuie să fie contrară legii şi ordinii publice, conform art. 1236 alin. (2) C. civ., reclamanta nearătând însă care dispoziţie legală este încălcată prin încheierea acestui contract.

Este adevărat că art. 1182 C. civ. prevede că un contract se încheie prin negocierea lui între părţi, însă lipsa negocierii nu poate fi considerată un motiv de ordine publică, de natură să atragă sancţiunea nulităţii absolute, a arătat instanţa de fond.

9. Faţă de contractul nr. x din 20 mai 2013 şi de actele subsecvente acestuia, reclamanta a invocat lipsa consimţământului ca motiv de nulitate absolută, deoarece acest contract a fost semnat de către numitul C., fără a avea o împuternicire din partea reclamantei.

Reclamanta a mai invocat şi aspecte cum ar fi comportamentul de rea-credinţă al numitului C., conflictul de interese dintre el, ca mandatar sau ca director general al reclamantei şi calitatea sa de asociat al societăţii pârâte, antedatarea contractului faţă de contractul cu S.C. E. S.A., aceste aspecte nu constituie însă cauze de nulitate absolută a unui contract, a arătat instanţa de fond.

10. Tribunalul a mai reţinut că reclamanta recunoaşte că numitul C. are calitatea de mandatar al reprezentantului reclamantei, A..

La dosar au fost depuse împuternicirile în baza cărora C. pretinde că a semnat contractul în mod legal, în calitate de reprezentant al reclamantei.

Chiar dacă ar fi depăşit mandatul acordat, a apreciat prima instanţă, acest aspect nu este cauză de nulitate absolută a contractului, putând fi doar cauză de angajare a răspunderii contractuale a lui C. în baza contractului de mandat, pentru eventualele prejudicii ce i s-ar fi creat mandantului său.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

11. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din data de 7 februarie 2017 a declarat apel reclamanta A., criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că sentinţa apelată cuprinde mai multe motive contradictorii, motivarea instanţei de fond este lapidară, aceasta neanalizând toate temeiurile de drept invocate prin cererea modificatoare.

12. Cât priveşte încheierea de şedinţă din data de 7 februarie 2017, aceasta este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de fond nu a analizat argumentele prezentate de către reclamantă în răspunsul la întâmpinare şi nu a avut în vedere faptul că pârâtul C. a deţinut calitatea de manager de facto pentru România al reclamantei-apelante, cât şi pe aceea de asociat majoritar şi administrator al pârâtei-intimate B. S.R.L..

13. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 470 şi urm., art. 478, art. 479, art. 425 alin. (1) lit. b), art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

D. Hotărârea instanţei de apel.

14. Prin decizia civilă nr. 52/A din 16 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu B. S.R.L. şi C. Florin Leonard şi a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 RON către B. S.R.L. şi 750 RON către C. Florin Leonard.

15. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că sentinţa apelată este motivată atât în fapt, cât şi în drept, cu valorificarea probelor administrate în cauză, critica apelantei fiind neîntemeiată.

16. Motivul de apel care critică admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului-intimat C. Florin Leonard, prin încheierea din data de 7 februarie 2017, este nefondat, întrucât în speţă s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a unor contracte, astfel încât litigiul urmează să fie purtat între părţile contractante, pârâtul nefiind parte în respectivele contracte.

17. Pe fondul cauzei, în raport de probatoriile administrare, instanţa de apel a constatat că apelanta-reclamantă nu a reuşit să dovedească faptul că nu a cunoscut existenţa acestor contracte şi că nu şi-a dat consimţământul la încheierea lor.

Dimpotrivă, a arătat instanţa de prim control judiciar, faptul că aceste contracte au fost semnate din partea apelantei-reclamante de către intimatul C. Florin Leonard s-a datorat contractelor de mandat încheiate între părţi, intimatul coordonând proiectele derulate în România de către apelanta-reclamantă.

De asemenea, intimata-pârâtă B. S.R.L. a efectuat prestaţiile la care s-a obligat prin convenţiile încheiate cu apelanta-reclamantă, iar aceasta a valorificat prestaţiile respective, uneori fiind chiar creditată de către intimata-pârâtă.

18. Totodată, a reţinut instanţa de apel, nu s-a dovedit nici faptul că apelanta-reclamantă ar fi fost prejudiciată în vreun fel prin încheierea contractelor respective cu intimata-pârâtă.

19. Instanţa de apel a subliniat că, de regulă, cauzele de nulitate referitoare la consimţământ, inclusiv cele ce pot apărea în contractul cu sine însuşi şi dubla reprezentare atrag sancţiunea nulităţii relative.

În mod excepţional poate fi incidentă sancţiunea nulităţii absolute, dacă se constată o lipsă totală a consimţământului, sau este încălcată o normă de ordine publică.

În speţă, a arătat instanţa de apel, din probele administrate nu se poate reţine în nici un caz o lipsă totală a consimţământului apelantei-reclamante, care să atragă nulitatea absolută a contractelor deduse judecăţii.

20. Instanţa de apel a mai subliniat că, potrivit art. 1239 alin. (2) C. civ., existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară.

În speţă, apelanta-reclamantă nu a dovedit că, în realitate, intimata-pârâtă a încheiat cele două contracte pentru a-şi procura anumite avantaje în viitor, atunci când urma să participe la anumite proceduri de achiziţie publică, cu atât mai mult cu cât o perioadă îndelungată relaţiile dintre părţi au fost de bună colaborare.

Mai mult, a reţinut instanţa de apel, în ceea ce priveşte contractul nr. x din 8 octombrie 2008, din actul adiţional nr. x din 1 august 2014 rezultă că acesta a fost reziliat, părţile nemaiavând vreo obligaţie contractuală una faţă de cealaltă, iar apelanta-reclamantă nu a combătut susţinerile intimatului C. Florin Leonard din întâmpinarea depusă la instanţa de fond, în sensul că apelanta-reclamantă nu a achitat vreo sumă de bani în temeiul acestui contract.

21. Cât priveşte contractul x din 20 mai 2013, serviciile au fost prestate de către intimata-pârâtă, a reţinut instanţa de apel, astfel încât o eventuală valorificare a experienţei acumulate într-o altă procedură de achiziţie publică nu are un caracter ilicit.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

22. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de apel, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

23. Recurenta-reclamantă a criticat decizia instanţei de apel prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

24. A susţinut recurenta-reclamantă că decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, întrucât instanţa de apel, în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, nu motivează de ce apreciază că în speţă nu se poate reţine nulitatea absolută pentru lipsa totală a consimţământului.

25. Caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei recurate rezidă din aceea că instanţa de apel a reţinut faptul că încheierea contractelor s-a datorat obţinerii contravalorii serviciilor prestate, iar ulterior a constatat faptul că reclamanta nu a achitat vreo sumă de bani în temeiul contractului, aceste susţineri ale pârâtului nefiind combătute.

26. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat decizia instanţei de apel pentru încălcarea şi greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţionarea motivului de nulitate absolută constând în lipsa consimţământului, precum şi pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1236 - 1237 C. civ. referitoare la cauza actului juridic.

27. Astfel, susţine recurenta-reclamantă, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, au făcut o confuzie şi o greşită aplicare a normelor legale aplicabile, apreciind că în speţă este incidentă o problemă de întindere a limitelor mandatului dl. C. când, în realitate, era vorba despre lipsa voinţei sociale valabil exprimată la încheierea contractelor, întrucât pretinsul mandatar a semnat în fals un act juridic care prevedea expres că trebuia încheiat de dl. A..

Instanţa de apel, reţinând corect faptul că ambele contracte au fost semnate de dl. C., a apreciat greşit că semnătura ar fi fost aplicată în calitate de mandatar.

Or, dl. C. a disimulat calitatea sa, falsificând semnătura d-lui A..

28. Este lipsită de relevanţă şi contrară prevederilor art. 1179 C. civ., care guvernează condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract, împrejurarea reţinută de instanţa de apel că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că nu a cunoscut existenţa contractelor, a mai susţinut recurenta, întrucât cunoaşterea/necunoaşterea contractelor nu poate avea nicio influenţă atâta timp cât lipsa manifestării de voinţă la data încheierii lor echivalează cu lipsa consimţământului şi este lovită de nulitate absolută.

29. În acelaşi sens, a arătat recurenta, este străină de natura pricinii şi motivarea instanţei cum că nu s-ar fi dovedit împrejurarea că recurenta-reclamantă ar fi fost prejudiciată prin cele două contracte contestate.

30. În măsura în care instanţa de apel ar fi aplicat corect prevederile art. 1166, art. 1179 şi art. 1254 C. civ., ar fi trebuit să constate că în contractele contestate dl. C. Florin Leonard nu a acţionat ca mandatar ci a semnat în locul d-lui A., în fals, astfel încât manifestarea de voinţă nu poate aparţine societăţii recurente-reclamante, prin mandatar, a susţinut recurenta-reclamantă.

31. A mai criticat recurenta-reclamantă decizia instanţei de apel şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1236 - 1237 C. civ., referitoare la cauza actului juridic, atunci când a procedat la respingerea motivului de apel care viza soluţia primei instanţe de respingere a capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului x din 8 octombrie 2008 pe motiv de cauză ilicită şi imorală, precum şi pentru frauda la lege.

32. Astfel, a susţinut recurenta-reclamantă, prin probatoriul administrat în faţa primei instanţe, precum şi în faţa instanţei de apel, aceasta a răsturnat prezumţia caracterului licit al cauzei contractului nr. x, făcând dovada că semnătura ce apare în contract aparţine d-lui C. şi nu d-lui A., a faptului că acest contract a fost reziliat şi nu a fost realizată nicio prestaţie de către B. în temeiul contractului, iar contractul nr. x a fost antedatat.

33. În mod greşit, a arătat recurenta-reclamantă, instanţa de apel a apreciat că cele trei circumstanţe menţionate anterior nu determină caracterul ilicit al cauzei contractuale nr. x, prin fraudă la lege, în sensul art. 1237 C. civ.

34. În mod greşit instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia exclusiv pe declaraţiile contradictorii ale martorei F., fără să aibă în vedere prevederile imperative ale O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune servicii, potrivit cărora, întocmirea de acte în scopul obţinerii experienţei similare, necesară oricărui operator interesat să participe la proceduri de atribuire, este interzisă.

35. Însuşi faptul că intimata-pârâtă B. nu a solicitat contravaloarea niciunor servicii prestate în temeiul contractului nr. x, reţinut ca atare de către instanţa de apel, trebuia să conducă instanţa de apel la aplicarea prezumţiei că scopul încheierii actelor contestate a fost unul ilicit şi nu a prezumţiei greşite în sensul că încheierea contractelor s-a datorat obţinerii contravalorii serviciilor prestate.

36. Analiza trebuia făcută, a arătat recurenta-reclamantă, asupra scopului urmărit de părţi la încheierea contractului, fiind irelevant dacă acest scop este şi atins ulterior prin intermediul contractului astfel încheiat.

37. Aşadar, a susţinut recurenta-reclamantă, contractul nr. x este lovit de nulitate absolută pentru fraudă la lege şi ambele contracte a căror validitate este contestată în cauză sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa consimţământului.

F. Apărările intimaţilor-pârâţi.

38. Intimaţii-pârâţi C. Florin Leonard şi S.C. B. S.R.L. au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

39. Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus concluzii scrise.

40. Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de S.C. B. S.R.L..

41. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

42. Prin încheierea din 2 aprilie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a admis în principiu recursul.

G. Considerentele instanţei de recurs.

43. Analizând decizia recurată prin raportare la criticile şi apărările formulate şi la temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

44. Motivul de recurs care se circumscrie cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) este nefondat.

Acest motiv de recurs vizează nemotivarea soluţiei date de către instanţa de apel în sensul că, în speţă, nu există o lipsă totală de consimţământ care să atragă nulitatea absolută.

Din analiza considerentelor deciziei atacate, instanţa supremă constată că instanţa de apel a motivat că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că apelanta-reclamantă nu a reuşit să dovedească faptul că nu a cunoscut existenţa contractelor contestate şi că nu şi-a dat consimţământul la încheierea lor.

Dimpotrivă, din probele administrate în cauză, instanţa de apel a constatat că aceste contracte au fost semnate din partea apelantei-reclamante de către intimatul C. Florin Leonard, în temeiul contractelor de mandat încheiate între părţi, acesta fiind coordonatorul proiectelor derulate în România de către apelanta-reclamantă.

Mai mult, apelanta-reclamantă a valorificat prestaţiile efectuate de către intimata B. S.R.L..

Înalta Curte arată că motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism juridic de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci un răspuns la argumentele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

În cauză, din considerentele hotărârii recurate rezultă argumentele care au fundamentat silogismul judiciar, situaţie în care motivul de nelegalitate, întemeiat pe nemotivarea hotărârii sau motivarea insuficientă, este nefondat, decizia recurată răspunzând exigenţelor dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

45. Subsumat aceluiaşi motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat că, în cauză, este incidentă ipoteza existenţei unor considerente contradictorii în cuprinsul deciziei recurate, în sensul că instanţa de apel a reţinut faptul că încheierea contractelor s-a datorat obţinerii contravalorii serviciilor prestate, dar şi faptul că apelanta-reclamantă nu a achitat vreo sumă de bani în temeiul contractului, aceste susţineri nefiind combătute.

Înalta Curte subliniază că, pentru a răspunde exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., contradicţia la care se referă textul de lege trebuie să poarte fie între considerente şi dispozitiv (ceea ce nu este cazul, în speţă), fie să se manifeste în cadrul considerentelor, însă de o asemenea manieră încât hotărârea să poată fi apreciată ca fiind, practic, nemotivată.

O asemenea situaţie nu se poate desprinde din considerentele deciziei adoptate de instanţa de apel.

Analiza argumentelor care au fundamentat silogismul judiciar relevă că instanţa de apel a apreciat că, "din perspectiva pârâtei-intimate se poate presupune că încheierea contractelor s-a datorat obţinerii contravalorii serviciilor prestate", întrucât apelanta-reclamantă nu a dovedit că aceste contracte ar fi fost încheiate pentru ca pârâta-intimată să-şi procure anumite avantaje în viitor, iar, în ceea ce priveşte contractul nr. x din 8 octombrie 2008, reziliat prin actul adiţional nr. x din 1 august 2014, intimatul C. a arătat prin întâmpinare că apelanta-reclamantă nu a achitat vreo sumă de bani în temeiul acesteia, "aceste susţineri nefiind combătute" de către apelanta-reclamantă.

Aşadar, considerentele deciziei recurate, pronunţate de instanţa de apel, infirmă critica recurentei-reclamante privind ipoteza unei motivări contradictorii, extrasele din aceste considerente, mai sus prezentate, fiind redate trunchiat de către recurenta-reclamantă şi scoase din contextul logico-juridic al argumentaţiei instanţei de apel.

46. Motivul de recurs care se circumscrie actului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, este nefondat.

Subsumat acestui motiv au fost invocate critici de nelegalitate cu privire la incorecta aplicare a art. 1166, art. 1179 şi art. 1254 C. civ., instanţa de apel reţinând în mod eronat existenţa consimţământului recurentei-reclamante la încheierea celor două contracte contestate, când, în realitate, acestea sunt nule absolut pentru lipsa consimţământului, şi critici care vizează aplicarea greşită de instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1236 - 1237 C. civ., referitoare la cauza actului juridic, în sensul că instanţa de apel trebuia să constate că, în speţă, contractul nr. x este lovit de nulitate absolută pentru fraudă la lege şi nu să respingă cererea privind constatarea nulităţii absolute a contractului pe motiv de cauză ilicită şi imorală.

47. Recurenta-reclamantă critică, aşadar, hotărârea pronunţată de către instanţa de apel pentru ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume aplicarea greşită a legii.

Înalta Curte reţine că aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi de apel. În acest caz, situaţia de fapt a fost greşit calificată, comparativ cu exigenţele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii fondului şi apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecăţii.

48. Înalta Curte reţine că probatoriul administrat şi evaluat de instanţele devolutive a condus la concluzia că recurenta-reclamantă nu a reuşit să dovedească faptul că nu a cunoscut existenţa celor două contracte contestate şi că nu şi-a dat consimţământul la încheierea lor, în condiţiile în care intimatul-pârât, dl. C. Florin Leonard era reprezentantul recurentei-reclamante pentru proiectele derulate de către aceasta în România şi a acţionat în baza contractelor de mandat acordate de însuşi administratorul recurentei-reclamante, dl. A..

49. Din analiza aceluiaşi probatoriu administrat s-a concluzionat de către instanţa de prim control judiciar că recurenta-reclamantă nu a dovedit existenţa cauzei ilicite şi imorale la încheierea contractelor, neprobând că intimata-pârâtă ar fi încheiat aceste contracte pentru a-şi procura anumite avantaje în viitor, atunci când urma să participe la anumite proceduri de achiziţie publică, în condiţiile în care o perioadă îndelungată relaţiile dintre părţi au fost de bună colaborare, iar serviciile prestate de către intimata-pârâtă ­­­­­­­­EUSKADI în cadrul contractului x din 20 mai 2013 au fost valorificate de către recurenta-reclamantă; în timp ce contractul nr. x din 8 octombrie 2008 a fost reziliat prin actul adiţional nr. x din 1 august 2014, părţile nemaiavând vreo obligaţie contractuală una faţă de cealaltă.

50. Înalta Curte constată că, raportat la stabilirea situaţiei de fapt în mod identic de către două instanţe devolutive, de fond şi apel, aplicarea dispoziţiilor art. 1166, art. 1179, art. 1182, art. 1254 şi art. 1034 C. civ. şi ale dispoziţiilor art. 1235-1239 C. civ. s-a făcut în mod corect de către instanţa de apel, considerentele instanţei de apel infirmând argumentaţia recurentei-reclamante.

51. Se reţine că în argumentarea criticilor care vizează greşita aplicare a textelor legale precitate recurenta-reclamantă face o analiză proprie a actelor încheiate între părţi şi a probelor administrate în cauză (mandate acordate, depoziţiile martorilor ş.a) pentru a ajunge la concluzia că prin probatoriul administrat în faţa primei instanţe, precum şi în faţa instanţei de apel, a reuşit să răstoarne prezumţia caracterului licit al cauzei contractului, contrar celor constatate de către instanţa de apel, precum şi lipsa consimţământului la încheierea celor două contracte.

52. Înalta Curte constată că, deşi a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, recurenta-reclamantă tinde la reanalizarea situaţiei de fapt stabilite de instanţa de apel în baza probatoriilor administrate, ceea ce nu se poate face în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de recurenta-reclamantă nu relevă nicio încălcare sau greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente, de natură să impună invalidarea soluţiei adoptate.

Situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate, iar interpretarea probelor administrate în cauză (existenţa procurilor, a mandatelor cu caracter general şi special care puteau suplini consimţământul reclamantei la încheierea contractelor, declaraţiile "contradictorii" ale martorei F. etc.) este o chestiune care ţine de situaţia de fapt, constituindu-se în aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa de apel.

53. Faţă de considerentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Ca parte căzută în pretenţii, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi art. 494 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă S.C. B., în sumă de 3000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-pârât C. Florin Leonard, în sumă de 1500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 52/A din 16 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât C. Florin Leonard.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 1 octombrie 2020.