Municipal water utility claim: Annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 11 decembrie 2017 reclamanta Comuna Vedea prin Primar a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A. Giurgiu pentru ca prin hotărâre ce o va pronunţa să se constate că reclamanta nu datorează suma de 260.184,21 RON, pretinsă de pârâtă cu titlu de contravaloare servicii de furnizare apă în perioada ianuarie- iunie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2940 din 18 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată cauza în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin sentinţa comercială nr. 91/2018 din 24 octombrie 2018, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta Comuna Vedea împotriva pârâtei S.C. A. S.A. Giurgiu, a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de pârâtă şi a constatat inexistenţa unui drept de creanţă al pârâtei în sumă de 260.184,21 RON, provenind din servicii de furnizare aferente perioadei ianuarie 2017- iunie 2017.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1042A din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. Giurgiu, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea ca neîntemeiată, şi au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privind respingerea ca neîntemeiată a excepţiei inadmisibilităţii.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că între părţi nu au existat raporturi contractuale, astfel că nu poate fi obligată la plata sumelor de bani provenind din furnizarea de apă curentă. Se mai arată că pârâta i-ar fi creat prejudicii majore deoarece a emis facturi pentru preţuri mai mari decât cele reale.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului, sub condiţia achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 1 iulie 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport, arătând că apreciază recursul ca fiind admisibil şi că nu se impune achitarea taxei judiciare de timbru.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă a atacat o decizie pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în calea de atac a apelului, prin care a fost admis apelul promovat de intimata-pârâtă şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată. Prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat să se constate că aceasta nu datorează suma de 260.184,21 RON, pretinsă de pârâtă cu titlu de contravaloare servicii de furnizare apă în perioada ianuarie- iunie 2017.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că recurentei-reclamante i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.103,42 RON prin adresa emisă la 18 septembrie 2019 şi comunicată la 25 septembrie 2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs, şi că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menţionată şi în raportul întocmit de magistratul-asistent, care a fost comunicat părţii, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs.

Instanţa supremă reţine că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acţiune în constatare întemeiată pe prevederile art. 35 C. proc. civ., în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 deoarece recurenta-reclamantă nu se încadrează în niciuna din categoriile scutite de la plata taxei judiciare de timbru conform acestor norme.

Pentru aceste considerente şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Vedea prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1042A din 12 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMUNA VEDEA PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1042A din 12 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.