Cassation annulled for failure to articulate statutory illegality grounds in moral damages traffic accident claim

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 19 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul C., obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de prejudiciu material, şi a sumei de 200.000 euro, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat în urma accidentului de circulaţie din 3 iulie 2016, produs din culpa exclusivă a conducătorului auto, respectiv intervenientul forţat, şi obligarea pârâtei la constituirea rezervei tehnice astfel cum este prevăzută de Ordinul CSA nr. 19/2012, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3411 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata sumei de 163 RON, reprezentând daune materiale, şi 80.000 RON, reprezentând daune morale, către reclamant, prin reprezentant legal. Au fost respinse în rest pretenţiile ca neîntemeiate. În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 2.705 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, restul sumei de 11.355 RON, acordată cu titlu de ajutor public judiciar rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1033 din 6 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul declarat de pârâta B. S.A., ca nefondat, şi a admis apelul declarat de reclamantul A., prin reprezentant legal. A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 120.000 RON, cu titlu de daune morale. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate. În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 902,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, restul sumei de 5.897,35 RON acordată cu titlu de ajutor public judiciar rămânând în sarcina statului. S-a luat act că reclamantul şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

B. S.A. a formulat recurs împotriva acestei decizii.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii de atac declarate, invocând, în esenţă, următoarele:

Decizia instanţei de apel este parţial motivată deoarece a fost nesocotită jurisprudenţa în materie, iar instanţa de apel a încălcat prevederile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma CSA nr. 23/2014. Autoarea căii de atac arată că daunele morale trebuie stabilite luând în considerare soluţiile pronunţate de instanţele naţionale, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi limitele impuse de Ghidul pentru acordarea daunelor morale. În opinia recurentei-pârâte, instanţa de apel nu a analizat în suficientă măsură jurisprudenţa naţională, astfel cum impun dispoziţiile art. 50 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 23/2014, ceea ce echivalează cu o cercetare incompletă a fondului cauzei.

Mai arată recurenta-pârâtă că daunele acordate reclamantului nu păstrează raportul de rezonabilitate şi proporţionalitate cu dauna suferită, fiind aproape de limita maximă a despăgubirii acordate în România pentru astfel de cazuri.

Recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant prin reprezentant legal a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat este nul.

Prin încheierea din 1 iulie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimatul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat anularea recursului şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Din memoriul de recurs nu se desprind critici care să justifice nemotivarea sau motivarea contradictorie a deciziei atacate, partea neaducând argumente concrete în susţinerea cazului de casare invocat. Astfel, instanţa de recurs reţine că motivul de nelegalitate reglementat la pct. 6 al art. 488 din acelaşi cod a fost invocat formal.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă formulează critici referitoare la nerespectarea de către instanţa de apel a jurisprudenţei privind stabilirea cuantumului daunelor morale şi solicită instanţei de recurs să reanalizeze susţinerile în ceea ce priveşte consecinţele accidentului asupra vieţii şi sănătăţii intimatului-reclamant şi raportul de rezonabilitate şi proporţionalitate dintre daună şi prejudiciu. Aspectele invocate de către recurentă readuc în discuţie situaţia de fapt, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că prin cererea de recurs nu au fost invocate critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-pârâtă B. S.A. la plata către intimatul-reclamant A. prin reprezentant legal D. a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 6 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant A. prin reprezentant legal D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.