Ethnic persecution benefits under Law No. 189/2000: Proof of identity and refugee status via civil registry and witness testimony

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 12529/11136 din 19 mai 2004, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și emiterea unei noi hotărâri, prin care să se constate că se încadrează în categoria persoanelor persecutate etnic, prevăzute la art. 1 lit. c) din lege.

În motivarea acțiunii, a arătat că eronat i s-a respins cererea, deoarece, astfel cum rezultă din actele doveditoare depuse la comisie, inclusiv din declarațiile de martori, este una și aceeași persoană cu numita C.M., care s-a refugiat din Carei.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1654 din 6 septembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2003, pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada că este una și aceeași persoană cu numita C.M. și că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului a arătat, în esență, că, în raport cu actele înaintate de reclamantă, la data depunerii dosarului la Comisia de specialitate, în mod corect i s-a respins cererea privind acordarea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dovezile prezentate nefiind concludente cauzei.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele de casare invocate, cu actele dosarului și normele legale incidente, se constată că recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 12529/11136 din 19 mai 2004, pârâta a respins cererea reclamantei, prin care aceasta solicită stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că din actele depuse la dosar, nu rezultă persecuția invocată și că din declarațiile martorilor R.O. și M.P., reiese că o anume C.L. a fost refugiată din Carei.

Din extrasul din registrul de nașteri al municipiului Carei, rezultă că nașterea reclamantei a fost înscrisă în registrul stării civile nr. 36 din 16 februarie 1931, sub numele de C.M., născută la 14 februarie 1931, în localitatea Carei, județul Satu Mare.

În rubrica privind părinții, este trecut doar numele mamei, C.A. și linie, în dreptul numelui tatălui.

Potrivit mențiunilor înscrise în același registru, rezultă că, ulterior, la data de 10 aprilie 1948, prin căsătoria mamei sale, C.A., cu P.G., reclamanta a fost trecută pe numele de P., aceasta fiind înfiată de tatăl vitreg.

Că situația se prezintă astfel, rezultă din certificatul de căsătorie, unde reclamanta este menționată cu numele de P., devenită prin căsătorie B.M.

Prin urmare, nu există nici un dubiu că reclamanta este una și aceeași persoană cu numita C.M.

Din declarațiile autentificate ale martorilor R.O. și M.P., precum și ale martorei A.E., reiese că reclamanta a locuit în Orăștie, fiind refugiată din Carei, județul Satu Mare.

Rezultă că reclamanta a făcut dovada refugiului din localitatea de domiciliu, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și a obligat pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ.

În consecință, față de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1654 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2004.