Effect of withdrawal of appeal in cassation on pending nullity exception in commercial construction dispute

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 28 ianuarie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărâre pe care o va pronunţa: (i) să constate executarea integrală a lucrărilor la obiectivul de investiţii Academia de Tenis din incinta Complexului Lia Manoliu, lucrări ce au vizat realizarea a şase terenuri de sport cu accesoriile acestora, conform contractului de subantrepriză nr. 45 din 6 octombrie 2014, încheiat între reclamantă în calitate de subcontractant şi pârâta în calitate de contractant; (ii) să se dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 558.252 RON, reprezentând preţ contractual neachitat şi a sumei de 35.169 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate de la data emiterii facturilor seria x nr. x/17.10.2014, y/17.11.2014, z/17.11.2014 şi 167/17.11.2014 şi până la 19 ianuarie 2015; (iii) să oblige pârâta la plata penalităţilor de întârziere, prin raportare la un procent de 0,1% conform art. 10.1 din contractul de subantrepriză, de la data înregistrării cererii de chemare în judecată şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de achitare a preţului contractual, calculate la soldul neachitat al facturilor; (iv) cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 159.660,32 RON şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2424 din 19 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost precizată; a constatat că reclamanta a executat integral lucrările ce au făcut obiectul contractului de subantrepriză nr. 45 din 6 octombrie 2014, conform procesului-verbal de recepţie din 15 decembrie 2014 încheiat la terminarea lucrărilor; a obligat pârâta la plata sumei de 228.894,87 RON, rest din preţul contractual datorat pentru lucrările executate de reclamantă şi la plata sumei de 35.165 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente facturilor neachitate până la 19 ianuarie 2015 (data înregistrării acţiunii) şi în continuare până la data achitării integrale a debitului principal actual; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.259 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.A.; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 10.718,12 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere calculate conform variantei nr. 5 din expertiza tehnică contabilă; a compensat penalităţile de întârziere în sumă de 10.718,12 RON, datorate de reclamantă, cu suma de 35.169 RON, datorată de pârâtă cu acelaşi titlu, rămânând de plată de către pârâtă în favoarea reclamantei suma de 24.450,88 RON, cu titlu penalităţi de întârziere; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 640,9 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a compensat cheltuielile de judecată în cuantum de 22.259 RON, datorate de pârâtă reclamantei, cu cele în valoare de 640,9 RON, datorate de reclamantă pârâtei şi a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 21.618 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel pârâta S.C. B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 802/A din 5 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă S.C. B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2424 din 19 iunie 2017, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 222.008,03 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă, diminuate cu reţinerile efectuate în temeiul contractului pentru constituirea garanţiei de bună execuţie şi a sumei de 34.736 de RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, aferente sumei de 551.365,16 RON, până la data introducerii cererii de chemare în judecată. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 21.788,01 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost compensate cheltuielile de judecată, datorate de către pârâtă în cuantum de 21.788,01 RON, cu cele în valoare de 640,9 RON, datorate de reclamantă şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 21.147,11 RON.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei civile apelate cu privire la cererea reconvenţională şi la acordarea penalităţilor de întârziere în continuare până la data achitării integrale a debitului principal actual. A fost înlăturată dispoziţia primei instanţe de compensare a penalităţilor de întârziere.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 235,49 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.639,79 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Au fost compensate cheltuielile de judecată de 235,49 de RON, datorate de reclamantă, cu cele în cuantum de 10.639,79 RON, datorate de pârâtă, urmând ca în final pârâtă să achite reclamantei diferenţa de 10.404,3 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.A.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă arată că, deşi instanţa de apel a reţinut motivele sale, nu le-a raportat la înscrisurile noi care au fost admise ca probe în apel şi din care rezulta că lucrările necorespunzătoare au fost efectuate de intimata-reclamantă, a cărei culpă contractuală o consideră evidentă. Autoarea recursului apreciază că nu datorează niciuna din sumele la plata cărora a fost obligată de instanţele devolutive.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând anularea recursului în condiţiile 486 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 489 C. proc. civ., întrucât recurenta nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, reluând argumentele expuse în apel. În subsidiar, invocă inadmisibilitatea recursului, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că decizia în cauză este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 12 februarie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 802/A din 5 aprilie 2018 şi s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2020, în vederea soluţionării acestuia în şedinţă publică.

La termenul de la 1 aprilie 2020 a fost constatată suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020, iar, ulterior, prin rezoluţie, s-a fixat termen în şedinţă publică la 8 iulie 2020.

La 28 aprilie 2020, recurenta-pârâtă a depus cerere de renunţare la judecata recursului, acceptată expres de intimata-reclamantă prin contractul de tranzacţie semnat între părţi la 25 martie 2020.

La termenul de la 8 iulie 2020, cauza a fost repusă pe rol pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să depună cererea de renunţare la judecata recursului în formă autentică şi pentru a se discuta excpţia nulităţii recursului. S-a acordat termen la 30 septembrie 2020.

La 23 iulie 2020, recurenta-pârâtă a depus la dosar declaraţia autentificată sub nr. x din 10 iulie 2020 de Biroul Individual Notarial C., prin care a aratat că înţelege să renunţe la judecata recursului împotriva decizie civile nr. 802/A din 5 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, fiind o manifestare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 802/A din 5 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Faţă de efectul pe care îl produce renunţarea la judecata recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu se mai impune analiza excepţiei nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 802/A din 5 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.