Unjust enrichment claim over road relocation works fails as appeal annulled for lacking legal grounds.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 17 octombrie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei, în baza principiului îmbogăţirii fără just temei, la plata sumei de 1.699.586,04 RON (inclusiv TVA), reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă în perioada 1 octombrie 2010 - 30 noiembrie 2010, în cadrul proiectului nr. 56005/5B, conform devizului din 6 decembrie 2010, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei VI-a Civile, excepţia lipsei de obiect şi a lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin încheierea de şedinţă din 28 februarie 2014, instanţa a respins excepţia necompetenţei funcţionale şi a unit cu fondul excepţia lipsei de obiect şi a lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 3213 din 9 iunie 2015, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi a obligat pârâta la achitarea către reclamantă a sumei de 1.699.586,04 RON, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare de reamplasare a reţelelor electrice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1490A/2018 din 5 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă şi a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C.. a formulat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă susţine că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 986 şi urm. C. civ. din 1864 (art. 1345-1348 C. civ.). Autoarea căii de atac apreciază că în cauză sunt întrunite condiţiile privind admisibilitatea acţiunii de restituire a îmbogăţirii fără justă cauză, iar instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că nu este îndeplinită condiţia subsidiarităţii şi că recurenta-reclamantă ar fi avut la dispoziţie un alt mijloc juridic pentru recuperarea sumelor aflate în litigiu. Se mai arată că lucrările suplimentare a căror contravaloare se solicită nu au făcut obiectul vreunui contract/act adiţional/convenţii şi nici nu au existat raporturi juridice între recurenta-reclamantă şi antreprenorul general, iar lucrările suplimentare s-au datorat modificărilor solicitate de intimata-pârâtă, care a fost şi beneficiarul proiectului. În această situaţie, recurenta-reclamantă nu dispunea de o acţiune împotriva antreprenorului general.

Într-o altă critică subsumată aceluiaşi motiv de recurs, se afirmă că prezumţia instanţei de apel în sensul că lucrările ar fi fost executate în temeiul relaţiilor contractuale dintre recurenta-reclamantă şi antreprenorul general este greşită. Lucrările au fost efectuate de urgenţă, astfel cum a solicitat intimata-pârâtă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut nulitatea recursului.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 12 februarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special şi prin administrator judiciar împotriva deciziei nr. 1490A/2018 din 5 septembrie 2018 şi s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2020, în vederea soluţionării acestuia în şedinţă publică.

La termenul de la 1 aprilie 2020 a fost constatată suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020, iar, ulterior, prin rezoluţie, s-a fixat termen în şedinţă publică la 27 mai 2020 când instanţa, având în vedere lipsa de procedură cu intimata, a amânat cauza pentru termenul de la 30 septembrie 2020.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, fiind una imperativă.

Susţinerile prezentate în memoriul de recurs nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată, acestea referindu-se exclusiv la aspecte de fapt, cum ar fi contextul în care intimata a solicitat recurentei efectuarea unor lucrări suplimentare, precum şi condiţiile în care au fost efectuate şi recepţionate aceste lucrări, făcând trimitere la înscrisurile din dosar.

Recurenta nu prezintă nicio critică de nelegalitate a hotărârii pronunţate de curtea de apel. Încălcarea prevederilor art. 986 şi urm. C. civ. din 1864 este invocată cu titlu formal, afirmaţiile cuprinse în cererea de recurs exprimând de fapt nemulţumirea autoarei căii de atac faţă de modul în care instanţa de apel a analizat probele şi a soluţionat cauza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza III din acelaşi cod, va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special şi prin administrator judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei nr. 1490A/2018 din 5 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.