Cassation annulled for non-payment of judicial stamp duty on appeal for contract damages

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.07.2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 511.000 RON, reprezentând pierderile suferite de reclamantă ca urmare a imposibilităţii folosirii autoutilitarei ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/26.01.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1015 din 4 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea promovată de reclamantă. Totodată, s-a respins cererea reconvenţională promovată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 578/2018 din 5 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost respins.

La 7 ianuarie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat şi schimbării în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii.

In subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj pentru a se administra proba testimonială solicitată.

In argumentarea cererii de recurs, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că fapta intimatei nu este ilicită şi că reclamanta nu a dovedit că ne-a fost creat un prejudiciu.

De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că nu există niciun raport de cauzalitate între obligaţiile contractuale stabilite prin contractele depuse la dosarul cauzei şi prejudiciul creat.

In acest context, a solicitat instanţei de recurs să observe că toate aceste contracte urmau a fi derulate şi executate cu autoutilitara ce face obiectul prezentei cauze şi ca urmare a defecţiunilor ascunse a fost returnată intimatei cu acordul acesteia.

Deşi pârâta şi-a asumat prin contract că autoutilitara ce i-a fost vândută este în perfectă stare de funcţionare, aspect care s-a dovedit nereal, reclamanta a fost prejudiciată prin faptul că a fost în imposibilitate de a-şi onora obligaţiile asumate faţă de beneficiarul S.C. C. S.R.L., ca urmare a imposibilităţii folosirii autoutilitarei.

Or, toate pierderile, precizează recurenta-reclamantă, sunt cauzate de culpa intimatei-pârâte.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând, în esenţă, că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Intimata a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei nulităţii recursului şi, reluând motivele din cuprinsul cererii, a solicitat admiterea recursului.

Recurenta-reclamantă a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac a reexaminării.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, niciuna dintre părţi neînţelegând să uzeze de acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 29 septembrie 2020.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului promovat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Excepţia netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanţa ori partea interesată pot invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepţii de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neîndeplinirii obligaţiilor stabilite.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …", iar alin. (3) din acelaşi cod stipulează că "... cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit procedura de filtrare a recursurilor cu scopul impunerii părţilor unor exigenţe în declararea acestei căi extraordinare de atac, exigenţe care privesc printre altele şi cerinţe de formă, cum este şi cea privitoare la timbraj.

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului pendinte, în cuantum de 4357,5 RON, conform dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurenta-reclamantă a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.

De asemenea, în speţă, din perspectiva cerinţei de formă referitoare la timbraj, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, respectiv la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, a fost comunicat recurentei la data de 26 mai 2020, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, când i s-a pus în vedere că are posibilitatea formulării unui punct de vedere la raport.

Cu toate că recurentei i s-a adus la cunoştinţă că are obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 4357,5 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul recurs şi, de asemenea, i s-a comunicat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care s-a reţinut, printre altele, că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, aceasta nu a înţeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În plus, înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, iar aceasta a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac a reexaminării.

Astfel, Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea în privinţa achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4357,5 RON.

Reţinând că, în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 578/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.