Prematurity of cassation against interlocutory recusal rejection in labor classification disputes

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q.. R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. şi DD., în contradictoriu cu pârâta S.C. Topliţa S.A., au solicitat instanţei:constatarea încadrării activităţii desfăşurate de către reclamanţi la societatea pârâtă, până la data de 1 aprilie 2001, în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, obligarea pârâtei, de a elibera pe seama reclamanţilor, adeverinţe constatatoare a încadrării în grupa a II-a, cu privire la activitatea desfăşurată de către aceştia până la data de 1 aprilie 2001 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, au fost invocate Instrucţiunile Ministerului Muncii nr. 1040/1967, Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, art. 34 alin. (5), art. 40 al, 2 lit. h) din Codul muncii, art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36, art. 192, art. 194 şi urm., art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 698 din 10 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii E., L., P. şi C., S. au formulat cereri de apel.

La termenul de judecată din 29 noiembrie 2018, apelanţii-reclamanţi E., L., P. şi C. au formulat o cerere de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea apelurilor, respectiv a doamnelor judecător EE. şi FF., dată fiind soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă cu privire la cererile în probaţiune formulate de apelanţii-reclamanţi şi strânsa legătură existentă între dosarul menţionat şi prezenta cauza.

Prin încheierea din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de recuzare, formulată de apelanţii-reclamanţi.

La 3 ianuarie 2019, reclamanţii E., L., P. şi C. au declarat recurs împotriva încheierii din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de recuzare astfel cum a fost formulată.

În motivare, s-a arătat, în esenţă, că doamnele judecător au fost învestite cu soluţionarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş şi a apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Cele două dosare au obiectul şi cauza identice, respectiv constatarea încadrării, potrivit Ordinului nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă, a activităţii desfăşurate de către reclamanţi la societatea pârâtă, până la data de 1 aprilie 2001 şi obligarea acesteia să elibereze adeverinţa constatatoare a încadrării în grupa a Il-a de muncă. In ceea ce priveşte părţile, pârâtă este aceeaşi societate în ambele dosare, S.C. Topliţa S.A., iar reclamanţii, deşi sunt persoane diferite, au ocupat aceleaşi funcţii în cadrul societăţii pârâte.

De asemenea, au arătat recurenţii, în ambele dosare s-a formulat aceeaşi cerere în probaţiune.

Astfel, atâta timp cât cererea în probaţiune formulată în prezentul dosar şi cea formulată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş sunt identice, obiectul şi cauza celor două dosare fiind identice, iar completul de judecată învestit cu soluţionarea celor două apeluri a respins cererea în probaţiune formulată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş, precum şi apelul declarat în acest dosar, recurenţii apreciază că acest complet şi-a exprimat implicit părerea şi asupra cererii în probaţiune formulată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş şi a apelului declarat în acest din urmă dosar.

Art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţin recurenţii, nu trebuie interpretat doar în litera lui, ci şi în spiritul lui.

În aceste condiţii recurenţii arată că sunt incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., iar instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a acestor dispoziţii legale, aspect ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata S.C. Topliţa S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

La 26 februarie 2019, S. a declarat recurs împotriva încheierii din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, solicitând admiterea recursului.

În motivarea căii extraordinare de atac formulate, recurentul a arătat că declară recurs împotriva modului de soluţionare a cererii, apreciind că încheierea pronunţată este fără temei.

La 15 aprilie 2019, recurentul S. a transmis răspuns la întâmpinarea formulată de intimata S.C. Topliţa S.A..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, niciuna dintre părţi neînţelegând să uzeze de acest drept.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia prematurităţii recursurilor, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge ca premature recursurile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul are ca obiect încheierea din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a doamnelor judecător EE. şi FF., formulată de apelanţii-reclamanţi E., L., P. şi C..

Obiectul litigiului îl reprezintă o cerere vizând un conflict de muncă, respectiv acţiunea având ca obiect constatarea încadrării activităţii desfăşurate de către reclamanţi la societatea pârâtă, până la data de 1 aprilie 2001, în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, precum şi obligarea pârâtei de a elibera reclamanţilor adeverinţe constatatoare a încadrării în grupa a II-a de muncă, cu privire la activitatea desfăşurată de către aceştia până la data de 1 aprilie 2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Aceasta este situaţia şi în speţă, întrucât cauza dedusă judecăţii are ca obiect un conflict de muncă, iar decizia pronunţată în apel este o hotărâre definitivă, prin urmare, nesusceptibilă de recurs, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte, constată că la momentul promovării recursurilor declarate împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, cauza nu era soluţionată, fiind astfel atacată cu recurs o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului învestit cu judecarea apelului, ceea ce înseamnă că recursurile declarate împotriva acestei încheieri, înainte de soluţionarea cauzei, sunt premature.

Prin urmare, în condiţiile în care art. 53 alin. (1) C. proc. civ. stipulează expres ca încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive, recursurile deduse judecăţii sunt prematur formulate.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi dispozitivul încheierii atacate cuprinde menţiunea cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, în sensul că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, menţiunea inexactă nu îndreptăţeşte recurenţii să declare calea de atac a recursului pentru că aceasta nu este prevăzută de lege.

Recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5), va respinge ca premature recursurile declarate de reclamanţii E., L., P. şi C. şi de reclamantul S. împotriva încheierii civile din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca premature recursurile declarate de reclamanţii E., L., P. şi C. şi de reclamantul S. împotriva încheierii civile din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.