Extraordinary appeal inadmissible: statutory administrator upheld in insolvency liability dispute

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub număr de dosar x/2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să îl oblige la suportarea pasivului debitoarei S.C. C. S.R.L..

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Prin sentinţa civilă nr. 313 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta C. S.R.L. prin lichidator judiciar A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2157 din 31 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat.

La 10 ianuarie 2019, reclamanta C. S.R.L. prin lichidator judiciar A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2157 din 31 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Recurenta-reclamantă C. S.R.L. prin lichidator judiciar A. se raportează, prin motivele de nelegalitate invocate, la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că prin hotărârea intermediară nr. 4975 din data de 14.05.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, s-a dispus faţă de debitoare intrarea în faliment prin procedura simplificata, prevăzuta de Legea nr. 85/2006, iar pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al societăţii debitoare.

S-a mai arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitoarei, iar acesta a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 16799 din data de 24.09.2014.

Din cuprinsul raportului sus-menţionat, ca urmare a analizării documentelor puse la dispoziţie de reprezentantul societăţii debitoare, lichidatorul judiciar a identificat motive care se circumscriu prevederilor articolului 138 lit. a) si c) din Legea nr. 85/2006, s-a mai precizat.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, în calitatea sa de administrator al debitoarei, pârâtul nu a întreprins nici un fel de măsuri în vederea recuperării creanţelor, lăsând să curgă termenul de prescripţie, faptă ce se încadrează în cazul reglementat de art. 138 lit. a) din Legea 85/2006, sens în care detaliază modul defectuos în care acesta şi-a îndeplinit atribuţiile.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii formulată în temeiul art. 138 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere obiectul litigiului pendinte, respectiv angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, precum şi competenţa specială acordată judecătorului sindic, potrivit art. 11 lit. g) şi calea de atac prevăzută de art. 12 din aceeaşi lege.

Totodată, a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând neîncadrarea acestuia în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar niciuna dinte părţi nu a depus punct de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 29 septembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul litigiului îl reprezintă o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Astfel, având în vedere că acţiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 85/2006, fiind soluţionată în primă instanţă de judecătorul-sindic, în condiţiile reglementate de legea insolvenţei, devin aplicabile dispoziţiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta C. S.R.L. prin lichidator judiciar A.. împotriva deciziei civile nr. 2157 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.