Contract penalty claim assigned to Bucharest Sector 1 court over contractual forum clause.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată transmisă la data de 1 octombrie 2019 Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă şi înregistrată sub numărul x/2019, reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ STRĂZI, PODURI ŞI PASAJE BUCUREŞTI S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 36650,84 RON, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,2 % calculate conform clauzelor contractuale agreate de părţi, respectiv art. 11.1 din contractul de furnizare nr. x/11.12.2018. A solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că între părţi a fost încheiat contractul de furnizare nr. x/11.12.2018, având ca obiect livrarea de către pârâtă a unui număr de 3 bucăţi de încărcător frontal 0,6 mc cu picon, perie cu foras, freză, cupa 6x1, iar potrivit art. 9.3 din contract, furnizorul s-a obligat ca, în maxim 30 zile de la semnarea contractului, să asigure livrarea, punerea în funcţiune şi efectuarea de probe a bunurilor, astfel încât termenul de livrare a acestor utilaje era 10.01.2019.

În continuare, s-a arătat că pârâta a livrat bunurile cu o întârziere de 43 zile, la data de 20.02.2019, astfel că achizitorul, în temeiul art. 11.1 din contract este îndreptăţit la penalităţi de întârziere.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe prevederile art. 1350 C. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare la data de 16.12.2019, invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, arătând că Judecătoria Oradea este competentă potrivit art. 107 C. proc. civ. întrucât părţile au convenit la art. 21.2 ca orice divergenţă să fie soluţionată de instanţele competente din România, astfel că, nefiind stabilită o competenţă în favoarea unei anumite instanţe în caz de litigiu, se aplică regulile de drept comun, respectiv art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din data de 20.01.2020, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, invocată prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 588/2020 din 30 ianuarie 2020, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în pretenţii, formulată de reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ STRĂZI, PODURI ŞI PASAJE BUCUREŞTI S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat, în referire la competenţa teritorială a instanţei, că normele de drept aplicabile pot fi art. 107 C. proc. civ., respectiv art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, s-a constatat că, potrivit art. 21.2. din contractul nr. x/11.12.2018 încheiat între părţi, având ca obiect livrarea de către pârâtă la punctul de lucru al benficiarului din Bragadiru, jud. Ilfov, Sos. x, a unui număr de 3 bucăţi de încărcător frontal 0,6 mc cu picon, perie cu foras, freză, cupa 6x1 (art. 4.1 din contract), pentru orice divergenţă contractuală, nesoluţionatâ în mod amiabil, fiecare parte poate solicita ca disputa să se soluţioneze de instanţele judecătoreşti competente din România.

Raportat la aceste aspecte, judecătoria a apreciat că acţiunea promovată de reclamantă generează competenţă teritorială alternativă, fie Judecătoria Cornetu - instanţa de la locul executării obligaţiei, fie Judecătoria Oradea - instanţa de la sediul pârâtei.

De asemenea, în motivarea sentinţei pronunţate, s-a constatat că reclamanta a ales o instanţă necompetentă teritorial, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nefiind instanţa de la locul executării contractului şi nici instanţa de la sediul pârâtei, precum şi că pârâta a solicitat declinarea cauzei la instanţa de la sediul său, conform art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, păstrând numărul unic de dosar.

La 15.06.2020 reclamanta a depus o adresă prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, arătând că raportat la prevederile art. 53 alin. (1)1 din Legea 101/2016 competenţa în cererile şi procesele care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă de instanţa de drept comun din circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, adică în speţă de Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2793/2020 din 21 iulie 2020, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere, în esenţă, dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101 din 19 mai 2016, precum şi obiectul acţiunii, prin care se solicită despăgubiri constând în penalităţi de întârziere având ca izvor contractul de achiziţie publică nr. x încheiat la data de 11.12.2018, în baza Legii 98/2016 privind achiziţiile publice şi H.G. nr. 395/2016.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 36.650,84 RON, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,2 % calculate conform clauzelor contractuale agreate de părţi, respectiv art. 11.1 din contractul de furnizare nr. x/11.12.2018, cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1350 C. civ.

Înalta Curte constată că între cele două părţi s-au derulat raporturi juridice în baza contractului nr. x/11.12.2018, înregistrat la CNAIR sub nr. x/11.12.2018 - dosarul Judecătoriei Sectorului 1, încheiat în temeiul Legii 98/2016 privind achiziţiile publice şi H.G. nr. 395/2016.

Cum, în speţă, la originea litigiului se află o acţiune ce priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, element esenţial pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, incidente în cauză raportat la data introducerii acţiunii, respectiv 1 octombrie 2019, conform plicului ataşat la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale menţionate, având în vedere că reclamanta îşi întemeiază cererea pe un contract de achiziţie publică, că sediul reclamantei se află pe raza Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 1.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.