Facultative territorial competence for labor claims against judicial bodies under Article 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 05.07.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Alba, Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei, au solicitat instanţei de judecată să dispună: obligarea pârâtului Tribunalul Alba să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale cuvenite, calculate conform unei valori de referinţă sectorială de 463,5 RON pentru perioada 02.07.2016 - 30.06.2018, sume actualizate cu indicele de inflaţie; obligarea pârâtului Tribunalul Alba la plata penalităţilor de întârziere şi a dobânzii legale calculate asupra sumelor ce li se cuveneau reclamanţilor, începând cu data scadenţei fiecărui drept şi până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei să aloce sumele necesare plăţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31.10.2019 instanţa a dispus disjungerea acţiunii în ce-i priveşte pe reclamanţii: QQ., RR., SS., TT., UU. şi VV., care au calitatea de personal conex în cadrul Tribunalului Alba, formându-se un nou dosar cu nr. x/2019, având ca obiect "calcul drepturi salariale", în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi.

În cauza disjunsă, ce face obiectul prezentului dosar cu nr. x/2019, la termenul de judecată din data de 31.10.2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş de a soluţiona cauza.

Prin sentinţa civilă nr. 4065/31.10.2019, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: QQ., RR., SS., TT., UU., VV. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Alba, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Alba.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul litigiului reprezintă un conflict de muncă, în sensul art. 266 din Codul muncii, respectiv al art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cererile referitoare la cauzele de conflicte de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Tribunalul Argeş a constatat că reclamanţii, care nu şi-au indicat adresele de domiciliu, ci doar domiciliul procesual ales, la Tribunalul Alba au locurile de muncă la Tribunalul Alba, cu sediul în mun. Alba Iulia, jud. Alba, astfel că, potrivit disp. art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa teritorială de a soluţiona cauza aparţine Tribunalului Alba.

Instanţa a reţinut că reclamanţilor, având calitatea de personal conex, nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. referitoare la competenţa teritorială facultativă, aceste prevederi aplicându-se doar în cazul judecătorilor, procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Cauza înregistrată sub dosar nr. x/2019, după disjungere din dosarul nr. x/2019, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă la data de 25 mai 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 906/2020 din 2 iulie 2020, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba şi în consecinţă, în baza art. 132 C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului Argeş competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanţi şi a constat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Argeş, iar, în baza art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a constatat că reclamanţii QQ., RR., SS., TT., UU. şi VV., au calitatea de personal conex în cadrul Tribunalului Alba, iar conform dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în ce priveşte sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din textul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., prin decizia nr. 7/2016 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, instanţa supremă a statuat în sensul că prevederile art. 127 nu pot fi aplicate decât strict şi limitativ, având în vedere caracterul special al normei care face trimitere în mod expres la instanţa la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

În conformitate cu art. 127 C. proc. civ., instanţa a conchis că intenţia legiuitorului a fost de a stabili o competenţă teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curţi de apel învecinate curţii de apel din circumscripţia căreia reclamantul, în calitatea prevăzută de acest text, îşi desfăşoară activitatea.

Dispoziţiile C. proc. civ. prevăd, prin art. 127, o competenţă teritorială facultativă în a alege instanţa învecinată Curţii de Apel în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, iar dispoziţiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, prevăd o competenţă teritorială.

În speţă, tribunalul a arătat că reclamanţii au calitatea de personal conex în cadrul Tribunalului Alba, dar calitatea de pârâţi a Tribunalului Alba şi a Curţii de Apel Alba Iulia atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 din C. proc. civ., întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Alba), precum şi împotriva instanţei superioare în grad celei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Curtea de Apel Alba Iulia).

Totodată, reclamanţii au înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la o Curte de Apel învecinată instanţei în care îşi desfăşoară activitatea, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia are calitatea de pârâtă, astfel că, în cauza dedusă judecăţii, nu sunt incidente dispoziţiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, raportat la domiciliul reclamanţilor, ci sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., Tribunalul Argeş devenind competent exclusiv să judece cauza prin alegerea reclamanţilor.

De asemenea, a arătat tribunalul, în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reţinut că "în mod simetric constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la conţinutul constituţional al normei menţionate, Curtea îşi extinde controlul, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sub aspectul sensului constituţional al acestuia. Astfel, Curtea reţine că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanşat de către reclamanţi ce au calitatea de personal conex în cadrul Tribunalului Alba, iar pârâţi sunt Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia.

Se reţine că regula în funcţie de care se stabileşte competenţa teritorială în soluţionarea litigiilor de muncă este reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, însă legiuitorul a instituit şi o excepţie de la această regulă, prin edictarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, incidente în cauză raportat la data introducerii acţiunii, respectiv 5 iulie 2019, Înalta Curte constată că aceste prevederi reglementează un caz de competenţă facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că reclamanţii puteau sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate celei în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Alba.

Reclamanţii au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Argeş în acord cu prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.

Astfel, de vreme ce Curtea de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Argeş, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Alba, rezultă că Tribunalul Argeş este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.