Competence for labor claims of auxiliary anti-corruption staff: exclusion of Art. 127 CPC from auxiliary personnel in favor of Art. 269 Labor Code

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiş, secţia I civilă la data 18.11.2019, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justitie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul să le plătească salariile de încadrare şi celelalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON, reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008, începând cu 09.04.2015, respectiv cu data încadrării în funcţie pentru reclamanţii încadraţi ulterior acestei date, respectiv de 484,18 RON, cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 începând cu 01.12.2015, precum şi la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 116/P1/26.02.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I-A Civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B. şi C. împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, având ca obiect pretenţii, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a constatat că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, invocându-se dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 27.05.2020, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 506/2020 din 7 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B. şi C. şi pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I Civilă; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii A., B. şi C., în calitate de grefier şef serviciu, grefier, respectiv şofer în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara au învestit Tribunalul Timiş cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre aceştia şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală.

După redarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a arătat că, prin decizia nr. 290/2018 pronunţată de Curtea Constituţională publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, s-au constatat următoarele:

"sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale"; "dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă", evidenţiindu-se, în continuare, paragraful 32 al acestei decizii.

În speţă, reclamanţii A., B. şi C., deţin funcţiile de grefier şef serviciu, grefier, respectiv şofer în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara.

Instanţa a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 şi art. 5 alin. (1), (2), (3), (4) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, serviciile teritoriale, serviciile şi birourile acestei structuri nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal al DNA funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum rezultă şi din adeverinţele depuse la dosar.

Cum, reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 C. proc. civ.

Competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar, cum, în speţă, atât domiciliul, cât şi locul de muncă al reclamanţilor se află în judeţul Timiş, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că litigiul vizează un conflict de muncă, declanşat de către reclamanţi ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara.

Reclamanţii au învestit Tribunalul Timiş cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit alin. art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Conform art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, Direcţia Naţională Anticorupţie funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României.

Totodată, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), (2), (3) şi 4 ale O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, se constată că serviciile teritoriale, serviciile şi birourile D.N.A. nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal al D.N.A. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum rezultă şi din adeverinţele depuse la dosar.

Având în vedere că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa teritorială trebuie determinată în condiţiile 269 alin. (2) din Codul muncii, respectiv art. 210 din Legea nr. 62/2011, şi nu potrivit art. 127 C. proc. civ., care instituie o competenţă alternativă în favoarea unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

În speţă, competenţa revine în primă instanţă tribunalului, în temeiul art. 266, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Astfel, potrivit art. 266 din Codul muncii:" Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar conform dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Aşadar, la determinarea instanţei competente este necesar a se avea în vedere domiciliul reclamanţilor sau locul de muncă al acestora.

În speţă, aşa cum rezultă din înscrisurile dosarului, atât domiciliul, cât şi locul de muncă al reclamanţilor se află în judeţul Timiş, astfel că aparţine Tribunalului Timiş competenţa de soluţionare a cauzei.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.